Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 101

desprindă de mine și refuză să-mi elibereze brațul din
strânsoarea ei firavă.
-

Suntem în camera de motel. Ești în siguranță
acum, poți să-mi dai drumul.

-

Oh... iară aici... Nu îmi place Mike... de ce
trebuie să ne întoarcem iară aici? Crezi... crezi
că mâine putem pleca? Îmi e prea teamă să îi
dau drumul. E ca și cum mi-ar fi frică să nu
cumva să mă desprind și să cad iarăși în
coșamrul în care apare vocea aceea.

-

Da, Gaia... mâine vom pleca acasă, îți promit.
Se va termina cu Valhala. Întinde-te și
încearcă să te odihnești fiindcă mâine ne
întoarcem acasă. Am sărutat-o ușor pe frunte,
ca un părinte grijuliu, ca și cum aș fi pus la
somn un copil mic. Încep să-mi despachetez
lucrurile pentru am rearanja patul improvizat
și încerc și eu să adorm. Vreau să se termine
noaptea asta mai repede. Hmm... mă întreb
dacă Gaia a adormit deja. Gaia? Oh... doarme
ca un prunc... somnul pare că nu vrea să mă
fure...