Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 100

-

Mike...îmi pare atât de rău... nu pot să-ți spun.
Îmi pare atât de rău! Mi-am pus mâna în jurul
gâtului. Nu mă doare. Nu e pic de zgârietură...

Am ridicat-o pe Gaia de jos și am așezat-o pe
banchetă. M-am uitat îngrijorat la ea să nu fi pățit ceva. Îi
aranjez câteva șuvițe de păr și o strâng în brațe. Gaia...
mai stăm puțin să-ți revii după care plecăm de-aici. După
câteva momente am luat bagajele și am întins-o către
scările care duceau spre motel.
Mike... atât de grijuliu... atât de protector. Iar eu...
îl mint. Îmi înconjor cu putere brațele în jurul brațului său
și închid ochii strâns sperând că acest coșmar se va
sfârși... dar când îi deschid... tot ce văd în fața ochilor e
motelul groazei și cimitirul cufundat în ceață. Din nou
aici... din nou în Valhala.
Ușa motelului stătea închisă de parcă nu dorea să
ne mai primească. Nu-i dau drumul Gaiei ci aleg să
deschid ușa cu piciorul. Ce bine, Kagami nu e prin
preajmă ca să mă fi văzut. Ajunși în camera ticsită, în
care parcă prezența noastră nu ar fi părăsit-o niciodată, o
las pe Gaia să se așeze, dar parcă nu dorește să se