Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 99

vorbit în metrou și nu numai acolo ci și la
motel. Mi-a spus multe lucruri pe care nu le
știam. Gaia, crede-mă că aud voci, nu știu cât
de reale sau imaginare sunt. Ți-am spus, acum
te rog spune-mi și tu!
-

Și tu...? am reușit să șoptesc uimită, însă
respirația mi s-a întretăiat. Micuțo... te joci cu
focul! Să nu crezi că nu știu ce ai de gând să
zici... ai grijă! Mike... eu... AAA!!! Am urlat
străpunsă de durere. Simțeam cum ceva mă
ștrangulează și am căzut la pământ. Mike...
vreau... să... Aaaa! Nu... nu din nou! Vreau să
îi spun... nu vreau să îl mint. Dar... mă doare
atât de tare... OK! Nu am să o fac!!! Am
strigat în mintea mea, simțind cum strânsoarea
se slăbește.

-

Gaia, Gaia!!! Am strigat la ea. Cred că-și
pierde cunoștința. GAIA! Nu știu ce să fac. Iam cuprins ușor mâinile cu ale mele și am
văzut cum își revine. Ești bine? Vorbește cu
mine...