Programa şcolară creează premisele unui parcurs educaţional flexibil, adaptat atât la
particularităţile de vârstă, precum şi intereselor şi nevoilor individuale ale şcolarilor mici, astfel
încât asigură reuşita debutului şcolarităţii la 6 ani.
Sunt puse în valoare „obiective de ordin atitudinal datorită potenţialului interactiv şi
motivant pe care îl asigură, sprijinind nevoile emoţionale, de adaptare şi de relaţionare specifice
acestei vârste”. 5
Exemplele de activităţi de învăţare urmăresc să realizeze „scenarii” didactice cât mai
diverse care să stimuleze motivaţia intrinsecă pentru învăţare (învăţare prin joc, prin cooperare,
manipularea unor subiecte, realizarea unor modele sau desene pentru rezolvarea unor situaţii
concrete).
Raportul joc-învăţare se modifică în favoarea învăţării. Jocul cu forma sa didactică
însoţeşte şi uşurează sarcinile învăţării, asigură realizarea continuităţii grădiniţă-şcoală,
facilitând adaptarea copilului la activitatea şcolară.
Adaptarea la noile condiţii în cadrul şcolii aduce în viaţa copilului aspecte noi pe plan
intelectual, afectiv şi social. Dacă treapta anteşcolară se caracterizează prin joc, etapa şcolară
pune învăţarea în centrul activităţii copilului. Spre deosebire de joc, care este o activitate liber
acceptată ce produce satisfacţii, învăţarea ca formă a muncii este o activitate impusă din afară,
care se efectuează într-un ritm susţinut, solicită eforturi şi urmăreşte scopuri pe care copilul nu le
înţelege de la început.
Şi jocul didactic şi învăţarea solicită efort din partea copilului. Sunt jocuri care
antrenează copilul până la epuizare, după cum unele activităţi de tip şcolar solicită în prea mică
măsură efortul copilului. Oricât ar fi de epuizante unele jocuri din punctul de vedere al
consumului energetic, nu se răsfrâng negativ asupra personalităţii copilului, după cum unele
activităţi şcolare cu un consum energetic redus devin obositoare, epuizante, cu un coeficient
mare de solicitare psihică.
Pentru lămurirea acestor enigme trebuie să pornim de la deosebirea esenţială dintre
joc şi învăţare din punct de vedere al suportului motivaţional, respectiv al mobilelor care le
declanşează şi întreţin:
- prin structura sa psihologică jocul este motivat intrinsec, pe când învăţarea, mai ales
în faza iniţială este motivată predominant extrinsec;
- jocul este însoţit întotdeauna de plăcere şi răspunde intereselor imediate ale
copilului, ceea ce face să nu apară în joc senzaţia de oboseală;
- activitatea de învăţare îi apare copilului ca ceva impus din exterior, fără a răspunde
unor interese imediate;
- jocul oferă câmp liber manifestării şi spontaneităţii, generează bucurii, satisfacţii, pe
când învăţarea îi apare copilului ca o constrângere impusă de o autoritate externă;
- în jocul didactic copilul întrezăreşte un rezultat imediat, care-1 stimulează, iar
rezultatul învăţării nu-i satisface, pentru moment, nici o trebuinţă.
De aceea, solicitarea psihică şi efortul pe care învăţarea şcolară le presupune, trebuie
integrate într-un ansamblu psiho-social concret, în care se intersectează factorii de personalitate
cu cei ai mediului în care este integrat copilul. Efortul pe care trebuie să-1 depună copilul este un
răspuns la solicitările externe şi este o expresie a atitudinii sale subiective faţă de aceste
solicitări.
5 M. E. C. 2004, „Programa şcolara pentru clasele I şi a Ii-a “, Bucureşti, p.2
81