Din punct de vedere pedagogic, învăţământul trebuie să vizeze ambele aspecte,
orientându-se întotdeauna după modelul jocului care le include într-un tot unitar. Oricât de mare
ar fi solicitarea intelectuală în învăţare, aceasta nu poate fi pusă doar pe seama complexităţii
sarcinii fără referire la înclinaţiile şi mobilurile celui care învaţă.
Saltul de la efortul în joc la efortul în învăţare se înscrie ca unul din mecanismele
psihologice ale adaptării active ale copilului la solicitările tot mai accentuate ce i le impune
activitatea de învăţare. Jocul îmbinat cu elemente de muncă constituie o formă de realizare a unei
atitudini corecte faţă de muncă atât în procesul de învăţare, cât şi în afara lui. În învăţământul
primar se realizează o îmbinare armonioasă între activitatea de învăţare şi joc, sub directa
îndrumare a învăţătorului.
BIBLIOGRAFIE
Cosmovici, Andrei, 1995, “Psihopedagogie”, Ed. Spini Haret, Iaşi;
Cosmovici, A., Iacob, L.,1999, “Psihologie şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi;
M. E. C. 2004, „Programa şcolara pentru clasele I şi a II-a “, Bucureşti
Pantelimon, G., Verzan, E., Zlate, M., 1992, “Psihologia copilului”, E. D. P., Bucureşti;
Schiopu, U.,1976, Psihologia copilului, E.D.P., Bucuresti, ediția a II-a;
82