Aceştia au rămas nemişcaţi.
Tudor le-a repetat ordinul. Soldăţeii s-au încăpăţânat să-l asculte. Nu au vrut sub nicio
formă să îşi mişte picioarele.
Lacrimile s-au adunat în colţurile ochilor. Au început să curgă uşor pe obrajii dulci şi
pufoşi.
- V-aţi supărat pe mine, am înţeles. apoi, spăşit, s-a dus la sora lui.
- Dorela, ce trebuie să fac pentru a fi iertat de către jucăriile mele.
- Frăţiorul meu drag, deseară, la culcare, roagă-ţi îngeraşul protector să ceară jucăriilor să
te ierte.
Acea zi a trecut greu pentru Tudor. A stat în curte, s-a dat în leagăn, s-a jucat cu mingea.
Aştepta nerăbdător seara.
Momentul mult aşteptat, a sosit. Spălat, îmbrăcat în pijamale frumoase şi curate, Tudor îşi
face rugăciunea, lângă pat. Lacrimile îi sclipesc ca smaraldele în ochi.
- Îngeraşul meu iubit, am greşit. Îmi pare rău. te rog să mă ierţi şi să-mi faci jucăriile să
mă accepte, să se joace cu mine. Promit că am să le împrumut şi altor copii şi am să am grijă de
ele.
*
În liniştea blândă a nopţii, îngerul suflă peste jucării şi le spuse că Tudor şi-a învăţat
lecţia. De a doua zi, va fi un copil ascultător, mult mai atent cu jucăriile şi ceilalţi copii.
*
Tudor iubeşte şi apreciază toate jucăriile. Le îngrijeşte şi se joacă împreună cu alţi copii.
Acum este un băieţel mare. Merge la grădiniţă. Are mulţi prieteni.
Dragi copii, aveţi grija de jucăriile voastre. Au şi ele suflet.
51