-Da. Este o idee bună. Să facem o revoltă împotriva lui. Toate jucăriile să nu mai vrea să
colaboreze cu el. Ar suferi, ar fi trist, şi-ar cere iertare şi ar învăţa să împartă, spuse pe
nerăsuflate, păpuşa.
- E minunată ideea propusă de tine.
Soldăţelul a făcut o mică şedinţă. A rugat toate jucăriile lui Tudor să nu mai coopereze cu
el, să nu accepte să execute "sarcinile" date de acesta.
Jucăriile au fost de acord. Se săturaseră şi ele să fie bruscate, aruncate fără milă în lada cu
jucării, nebăgate în seamă cu zilele. A venit timpul răzbunării.
Razele călduţe ale soarelui mângâie uşor obrajii pufoşi ai celor doi fraţi.
- Bună dimineaţa, soare, spuse zâmbind micuţa Dorela.
*
S-a dus la baie, şi-a spălat faţa, dinţişorii, apoi a mers să vadă ce face frăţiorul ei răutăcios.
- Cioc-cioc.
- Da, răspunde Tudor.
- Bună dimineaţa. Îmi cer iertare pentru ce am spus ieri. Nu am vrut să te fac nesuferit.
Dar era păpuşa mea cea nouă. Jucăriile au şi ele suflet. Să te porţi mai frumos cu ele, zise Dorela,
sărutându-l pe frunte. Eu te iubesc mult, să ştii.
- Şi eu te iubesc, Dorela.
*
Dorela s-a dus la lada cu jucării, având speranţa ca îngerul păzitor să-i fi ascultat
rugăciunea.
A căutat emoţionată păpuşa. Când a găsit-o, nu-i venea să-şi creadă ochilor. I-a verificat
de două-trei ori mâna şi piciorul apoi, ridicând ochii spre cer, spuse:
- Mulţumesc îngeraşul meu.
A luat păpuşa şi a alergat la Tudor.
- Uite, îngeraşul mi-a ascultat rugămintea şi mi-a reparat păpuşa.
- Ce bine! Mă bucur pentru tine. Mă simţeam tare vinovat. Merg să-mi verific şi eu lada
cu jucării.
Tudor scoase soldăţeii, trenuleţul, îi alinie şi le-a dat ordin: să plimbe toate păpuşile.
50