contextde adaptare cognitivă. Adler consideră jocul ca o formă de manifestare a complexului de
inferioritate al copilului față de adult, iar Jean Chateau apreciază că în joc se manifestă dorințele
copilului de a ajunge la vârsta maturității. După părerea lui Edouard Claparede, jocul este o
activitate determinată de dorințe și trebuințe.
Subliniind valoarea instructiv-educativă a jocului, N.K. Krupskaia arată că prin joc se educă și
se formează la copii intelectul, voința și caracterul.
Jocul alături de învățare, muncă și creație este una dintre activitățile umane fundamentale.
Jocul este o activitate conștientizată de copil și tratată ca atare neputând să o confunde cu celelalte
activități umane.
S-a constatat că efortul depus de copil în joc este la fel cu cel depus de adult în muncă. Nu
trebuie perceput jocul ca o activitate neserioasă, lipsită de importanță deoarece pentru copil
jocul este o activitate dominantă prin care el construiește lumea, o apropie, o analizează și caută
să o înțeleagă, prin care acționează și scoate la lumină sentimente și idei interiorizate. Astfel jocul
îl introduce pe cel care-l practică în specificitatea lumii imaginare create de jucatorul respectiv.
Scopul jocului este acțiunea însăși, capabilă să-i satisfacă jucătorului imediat dorințele sau
aspirațiile proprii. Prin atingerea unui asemenea scop, se restabilește echilibrul vieții psihice și se
stimulează funcționalitatea de ansamblu a cesteia.
Jocul are o semnificatie funcțională esențială și nu este un simplu amuzament. Prin joc
copiii își dezvoltă percepțiile, reprezentările, creativitatea, își amplifică posibilitățile memoriei, își
formează însușirile voinței, răbdarea, perseverența, stăpânirea de sine.
Tot prin joc sunt modelate trăsăturile de personalitate: respectul față de alții, responsabilitatea,
cinstea, curajul. Astfel psihologul Ursula Șchiopu consideră faptul că ,,jocul stimulează creșterea
capacității de a trăi din plin cu pasiune fiecare moment, organizând tensiunea proprie acțiunilor cu
finalitate realizată, având funcția de mare și complexă școală a vieții.” ,,De fapt, omul se joacă la
toate vârstele. Chiar și la vârsta a treia.” ( U.Șchiopu, E.Verza,1981, p.28).
Jocul este o școală deschisă, cu un program tot atât de bogat precum este viața. Prin joc,
viitorul este anticipat și pregătit. Se apreciază chiar că jocul îndeplinește în viața copilului de 3-7
ani același rol ca munca la adulți. Este forma specifică în care copilul își asimilează munca și se
dezvoltă.
Jocul este o formă de activitate bine gândită, necesară și indispensabilă procesului educației,
este o activitate prin care conținutul, forma și funcționalitatea sa specifică nu se confundă cu nici
o altă formă de activitate instructiv-educativă, motiv pentru care nu poate fi suplinită si nici nu
este în măsură să suplinească pe una din ele.
Pentru a înțelege specificul jocului ca formă de activitate instructiv-educativă, trebuie să
cunoaștem și celelalte sensuri ce i se atribuie jocului, cum ar fi: activitate specific umană,
34