Ele impulsionează elevii spre o activitate plastică concretă contribuind la formarea
personalităţii lor şi fiind un bun mijloc de a ajuta pe elevi să se dezvolte integral şi armonios în
toate dimensiunile vieţii lor spirituale.
Elevii exprimându-se prin linii şi culoare iau contact cu lumea pe care o cunosc, o
asimilează şi căreia i se dăruiesc. Prin această cunoaştere, creşte aria viziunii lor interioare, care se
dilată atât pe măsura contactului direct şi comunicării lor cu lumea obiectivă, cu viaţa, cât şi cu
societatea.
BIBLIOGRAFIE:
1.Antonovici, Ștefania, Nicu, Gabriela,( 2003 ,Jocuri interdisciplinare, material auxiliar
pentru educatoare, Ed. Aramis, București );
2.Stroie,Anişoara,( 2003,Teste de evaluare iniţială. Ed. Aramis, București);
3.Banga, Cornel; Ionescu, Jeni-Ileana, (2008, Metodica activităţilor instructiv-educative în
învăţământul (pre) primar, Volumul 2, Editura Didactică Nova, Craiova);
JOCUL ÎN ACTIVITATEA INSTRUCTIV- EDUCATIVĂ
Prof. Filip Cătălina
Șc. Gim. ,,Floarea Mureșanu”
Suciu de Sus, Maramureș
Motto:
„Jocul este şi o pregătire pentru viața de mai târziu, dar mai presus de
toate, el este însăşi viața copilului” (Mc. Dougall)
Jocul este forma de activitate dominantă în copilărie, dar nu trebuie să lipsească de-a lungul
întregii vieți. Este necesară dezvoltarea laturii ludice a personalității pentru a putea privi soluțiile
cu fantezie și inventivitate.
Joaca este foarte importantă pentru dezvoltarea socială, emoțională, fizică și cognitivă a
copilului. În timp ce se joacă, cel mic își folosește toate cele cinci simțuri (văzul, auzul, mirosul,
gustul și simțul tactil), motiv pentru care jocul reprezintă primul stadiu de învățare și activitate
creatoare.
În opinia dr. Kathleen Alfano, directorul Centrului de Cercetare și Dezvoltare Fisher-Prince,
joaca le oferă copiilor oportunitatea de a descoperi cum funcționează lucrurile, de a se înțelege cu
alții și de a încerca roluri noi.
Pshiologul francez, J. Piaget, consideră că jocul este ,,pol al exercițiilor funcționale în cursul
dezvoltării individului”, celălalt pol fiind exercițiul neludic, când subiectul învață să învețe într-un
33