• să fie pregătiţi ca ei să ajungă la descifrarea şi înţelegerea unor opere de artă
potrivit viziunii plastice contemporane;
• să organizeze în diferite modalităţi, un spaţiu plastic unitar şi expresiv;
Astfel, prin procesul educaţional de înfăptuire a acestor cerinţe, se potenţează psihicul
elevilor cu noi valori artistice care îmbogăţesc viaţa lor spirituală şi le dezvoltă entuziasmul
pentru cultura artistică.
Totodată orientează întreaga activitate cognitivă şi creativă spre autoformarea unui sistem
coerent de noţiuni şi a unor modalităţi proprii de exprimare artistico-plastică.
Educaţia artistico-plastică se prezintă ca fiind educaţia acelor simţiri pe care se bazează
cunoştinţa artistică, inteligenţa şi gândirea creatoare a elevilor.
Un fapt unanim cunoscut este şi modul în care copilul percepe realitatea, modul în care
gândeşte şi simte, diferit de cel al adultului. Pentru echilibrul său intelectual şi afectiv este
necesar ca el să fie atras în asemenea forme de activitate, prin care să nu fie forţat să se adapteze
la o realitate străină lui, ci dimpotrivă, să i se faciliteze asimilarea treptată a realului.
Asemenea forme de activitate sunt jocul şi desenul, după cum menţionează în lucrările lor, o
serie de psihologi remarcabili (J. Piaget, Ed. Claparide, etc)
Desenul, după Piaget, ca limbaj grafic al copilului, este un mijloc de luare în stăpânire de
către copil a lumii exterioare, la care el trebuie să se adapteze şi totodată este un mijloc de
armonizare a acesteia în lumea sa proprie interioara.
Spre deosebire de joc, care-l eliberează pe copil de realitatea exterioară, desenul este şi
o formă de echilibra între lumea interioară şi solicitările lumii exterioare. Prin desen copilul
caută simultan să satisfacă atât cerinţele sale proprii, cât şi să se adapteze formelor (obiectelor)
dinafară. Astfel, desenul constituie când o cale de pregătire a imaginii mintale, când o rezultantă
a acestuia.
Totodată, desenul este o formă de construire a simbolurilor după dorinţă, oferind
copilului posibilitatea de a exprima tot ceea ce în experienţa lui trăită, nu poate fi formulat şi
asimilat numai prin mijloacele limbajului vorbit. In desen se poate vedea şi efortul de acomodare
al copilului prin racordarea simbolului de el construit, la consensurile obiectului real.
Activităţile artistico-plastice sunt un important mijloc de dinamizare a vieţii psihice a
copilului, a proceselor sale intelectuale, afective şi evoluţionale şi motivationa Prin procesul
familiarizării elevilor cu operele de artă se îmbogăţesc nu numai cunoştinţele elevilor privind
expresia unor elemente de limbaj plastic, dar şi viaţa lor spirituală, întrucât acestea antrenează
emoţiile şi trăirile lor interioare.
32