PROIECT EDUCAȚIONAL:
„EDUCAŢIA INCLUZIVĂ ÎN GRĂDINIŢĂ – O ŞANSĂ PENTRU
TOŢI COPIII”
Prof. înv. preșc. Coman Maria Floare
Prof. înv preș.: Bîzu Elena-Georgiana
G.P.P. ,,Scufița Roșie”, Alba Iulia
ARGUMENT:
Incluziunea şcolară se defineşte prin acceptarea de către instituţiile de învăţămầnt a tuturor
copiilor, indiferent de apartenenţa etnică sau socială, religie, naţionalitate sau infirmitate. Incluziunea este
strâns legată de recunoaşterea şi acceptarea diversităţii – condiţie normală a convieţuirii umane.
Învăţământul incluziv presupune ca tinerii şi copiii cu dizabilităţi şi ceilalţi fără probleme să înveţe
împreună în instituţiile de învăţământ având sprijinul corespunzător. Avem nevoie de un învăţământ
incluziv deoarece copiii, indiferent de deficienţă sau dificultate de învăţare au un rol de jucat în societate
după terminarea şcolii. Un început timpuriu în grupuri de joacă sau grădiniţe obişnuite, urmat de educaţia
în şcoli şi în universităţi este cea mai bună pregătire pentru o viaţă integrată.
Copiii cu dizabilităţi au drepturi egale cu ceilalţi, o educaţie separată ar duce la marginalizare şi
discriminare, împiedicând formarea, împlinirea de sine şi afirmarea personalităţii. Beneficiile incluziunii
sunt reciproce, dar majoritatea dintre noi n-am simţit încă acest lucru. Separarea ne limitează înţelegerea
reciprocă. Familiaritatea şi toleranţa reduc frica şi respingerea favorizând relaţii de comunicare şi
colaborare în beneficiul tuturor.
Întrebarea care se pune este:
- Cât de bine sunt pregătiţi copiii, părinţii acestora şi cadrele didactice pentru diversitatea existentă în
fiecare grup şi cầt de bine sunt pregătiţi să o accepte ?
Educaţia incluzivă vine să sprijine acest aspect deoarece ea se centrează mai ales pe învăţarea
strategiilor necesare rezolvării problemelor din viaţa cotidiană, într-o manieră cooperantă şi solidară, unde
procesul de învăţare este realizat în spiritul respectului şi acceptării celor din jur. Prin strategii didactice
bazate pe cooperare, educatorul poate favoriza unele procese de interacţiune socială în clasele eterogene
ale şcolii incluzive, diferenţele dintre copii fiind percepute ca modalităţi de îmbogăţire a practicii
pedagogice iar strategiile învăţării ca modalităţi de abordare a diversităţii.
Fiecare copil trebuie înţeles ca un participant activ la învăţare pentru că fiecare aduce cu sine, în
procesul complex al învăţării şi dezvoltării, o experienţă, un stil de învăţare, un model social, o
interacţiune specifică, un ritm personal, un model de abordare, un context cultural căruia îi aparţine, o
valoare.
1.SCOPUL PROIECTULUI :
27