urmare, cel mai important lucru pe care îl pot face părinții este să se asigure că acești primi ani
din viață sunt cei mai buni pentru copil, cu experiențe de calitate, fie acasă, fie la
creșă/grădiniță/școală.
Familia constituie prima influenţă socioeducaţională asupra copilului, primii educatori care
intervin în creşterea, dezvoltarea şi educarea copiilor, fiind părinţii. Aptitudinile şi competenţele
acestora, la fel ca şi climatul familial în ansamblul său, au o influenţă fundamentală asupra
,,devenirii personale a copilului”.Grija pentru copil și sănătatea mentală a acestuia este la fel de
importantă din primele luni de sarcină înainte de primele zile de după naștere și chiar și dinainte
de concepție ... Oamenii, și implicit creierul acestora, tind să se dezvolte conform programării
genetice a fiecăruia. Importanţa genetică este mare, dar experienţele din primii ani de viață au o
influență uriașă. Prin urmare, interacțiunea dintre factorii biologici și cei de mediu reprezintă
baza sănătăţii mintale a copilului.
Caracteristica esențială a creierului în perioada intrauterină și în primii ani de viață este
plasticitatea (care este prezentă toată viața dar scade cu înaintarea în vârstă) - prin urmare este
foarte vulnerabil la agresiune dar în același timp și foarte pliabil la stimulările adecvate.
Creierul are o anumită arhitectură și în interiorul lui au loc continuu diferite procese. Experiențele
timpurii ( primele luni de sarcină!) au capacitatea de a modela tranzitoriu sau permanent atât
arhitectura, cât și procesele creierului. Stresul de durată al mamei, şomaj, boli, moartea unei fiinţe
dragi etc. generează asupra copilului consecinţe dintre cele mai grave, cu urmări pe o perioadă
lungă de timp.Multe dintre maladii psihice care survin îşi adună izvoarele din acele traume pe
care individual le-a suferit în existenţa foetală. Cu toate acestea nu înseamnă că în stadiul
embrionar copilul trebuie privat de orice solicitare. Dimpotrivă zestrea sa senzorial – psihică se
dezvoltă cu atât mai repede cu cât beneficiază de un anturaj mai tonic, mai stimulativ. Părinţii
trebuie să ştie că toate cele 5 simţuri intră treptat în acţiune încă din viaţa intrauterină, constituind
raportul care va alimenta capacitatea de memorare şi învăţare. Nu este suficient ca mama să
respecte un regim alimentar şi de viaţă sănătos, grija ei trebuie dirijată către realizarea unui climat
armonis fără stridenţe care să afecteze senzorii încă fragili ai copilului.
Procesul de cristalizare al personalităţii conturat în stadiul prenatal se angajează pe un versant
ascendant în perioada ce succeed naşterea. Pâna la 6 luni , adaptarea senzorială monopolizează cu
prioritate energia vitală a sugarului, înregistrând progrese notabile. Având în vedere importanţa
particulară a senzaţiilor tactile la noul născut, mulţi autori plasează în topul trebuinţelor nevoia de
contact corporal cu o altă fiinţă. Tocmai de aceea, ambii părinţi trebuie să se implice în educaţia
copilului încă de la cea mai fragedă vârstă
În ceea ce priveşte senzorialitatea gustativo- olfactivă ea funcţionează într-o strânsă
interdependenţă. Copilul prezintă o acuitate deosebită mai ales pentru dulce şi acru ceea ce nu
16