„ După secole de persecuții, pogromuri, exiluri, ghetouri, zone obligatorii de locuire, inchiziții, acuzații de omor ritual, convertiri forțate, legi discriminatorii și restricții de imigrare – și, la fel de important, după secole de rugăciuni, idealuri și dor – evreii s-au întors acasă pentru a fi stăpânii propriei lor sorți.“
Nu mai puțin importantă pentru mine, și îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri, este prima mea vizită în Israel. Se întâmpla în 1970, când nu împlinisem încă 21 de ani.
Nu știam la ce să mă aștept, dar îmi amintesc cât de emoționat am fost din momentul în care m-am urcat în avionul El-Al, până când am văzut pentru prima dată coasta Israelului, de la fereastra avionului. Imediat ce am coborât din avion, m-am surprins pe mine însumi datorită dorinței de care am avut-o, de a săruta pământul. În săptămânile care au urmat, mă minunam de tot ceea ce vedeam. Mi se părea că fiecare clădire de apartamente, fabrică, școală, plantație de portocali sau autobuz al companiei de transport Egged reprezenta un adevărat miracol. Un stat, mai mult, un stat evreu se dezvolta chiar în fața ochilor mei.
După secole de persecuții, pogromuri, exiluri, ghetouri, zone obligatorii de locuire, inchiziții, acuzații de omor ritual, convertiri forțate, legi discriminatorii și restricții de imigrare – și, la fel de important, după secole de rugăciuni, idealuri și dor – evreii s-au întors acasă pentru a fi stăpânii propriei lor sorți.
Am fost copleșit de amestecul de oameni, origini, limbi și stiluri de viață, precum și de intensitatea vieții în sine. Toată lumea, se pare, avea o poveste interesantă de spus. Erau supraviețuitorii Holocaustului care vorbeau de experiențele
6