Melania
la asta nu m-am gândit. Am luat pistolul şi l-am îndreptat
spre câini. Nu ştiam pe care să îl împuşc, erau patru câini
şi un singur glonţ. Dacă împuşcam unul nu rezolvam
nimic, nu scăpam din chestia asta. Trebuia să fac o
decizie înţeleaptă. Până la urmă am zis că de îndată ce
aflu identitatea tipului cu cap de ursuleţ il v-oi împuşca
fix în cap, dar Vincent este doar îndirect tipul cu cap de
ursuleţ. Dacă nu eram eu, el probabil nu făcea toate astea.
Dacă eram eu singura victimă, nu mai existau celelalte. În
mod direct tipul cu cap de ursuleţ am fost eu însumi în tot
acest timp. Eu am fost cea care a provocat astea. Îmi bag
pistolul în gură, mâna îmi tremură, degetele ce ţineau
trăgaciul erau încleştate. Ce viaţa aveam să aduc de acum
înainte? În scaun cu rotile la casa de copii? Nu ! inima
îmi bătea puternic, ochiul mi se zbătea, pe frunte stropi de
transpiraţie îmi curgeau, degetul meu arătator se lasă uşor
pe trăgaci şi...
În timp ce alergam pe urmele Melaniei am ajuns la partea
sărăcacioasă a oraşului. Unde erau blocurile (dintre care
şi cel în care am locuit mai demult) şi East Hall. Venind
către East Hall am putut auzi un sunet puternic de
Pagina
250