Melania
drogat. Mirosea teribil a câine ud, se apropie de mine mârâind uşor parcă mai mult pentru sine.
— Mrrr, mrrr, mrrr …
— Tu eşti alături de mine, corect băiete?
Am început să ţip când el şi-a înşfăcat colţii în piciorul meu drept. Mă târăia în colo şi în coace cu toată puterea ce o putea duce maxilarul său. Plângeam şi mai tare, mă durea teribil. Un alt câine la fel ca el a lătrat către noi, dorea să se bată cu el. Mi-au înşfăcat amândoi piciorul, se confruntau între ei pentru el. Se mai adunase încă doi, era acum o haită ce duceau o bătălie pentru picior. Eu doar puneam capul pe sol şi plângeam în agonie. Am urlat catre păsările ce zburau pe cer asupra capului meu ca după ajutor. În clipa aia am avut o durere de coşmar, dar după nu am mai simţit nimic. Nu îmi mai simţeam piciorul, îmi era frică să mă uit. Până la urmă trebuia să mă uit, iar când m-am uitat era mult sânge în jur şi câinii încă se băteau pentru piciorul meu, dar el nu mai era ataşat de corpul meu. Mi-l smulseră cu totul rămânând doar rotula şi femurul ce puteau ieşi în evidenţă. M-am târăit speriată, chiar mă gândeam ce mai puteam pierde şi
Pagina 249