Melania
împuşcătură, unde un cârd de cior îşi luau la onison
zborul din acea zonă.
—Melania !
Am zbierat eu alegând din răsputeri acolo. Am tras poarta
de fier şi am putut vedea doi câini bătându-se
pe…pe…piciorul ei. Când am mârâit eu odată la ei şi-au
dat seama cine e şeful haitei şi au lăsat piciorul, dând în
retragere speriaţi. Aştea sunt mari periculoşi câini din
East Hall? Trebuia să o găsesc pe Melania şi să o duc la
spital. Dacă era necesar să o plimb toată viaţa într-un
scaun cu rotile aş fi făcut şi asta. Când am găsit-o am
urlat cât mă ţineau plămânii şi am picat în genunchi în
faţa ei.
—NU ! TE ROG NU, DUMNEZEULE ! MELANIA !
Era întinsă pe jos, plin de sânge în jurul ei, cu acel pistol
în mână iar capul ei…frumosul ei chip, nu mai putea
recunoaşte nimic din el. Avea capul spart şi creierii
zdrobiti, făcuţi terci la fel ca voma care aveam să o elimin
acum. Tuşeam, urlam şi plângeam cât mă ţineau plămânii
lângă ea. Încercam cu grijă să o iau pe sus pentru a o
înmormânta cum se cuvine, dar nu puteam pentru că se
Pagina
251