Melania
am luat halatul şi m-am băgat în pat. Speram că mirosul de
aftershave(pentru că da, m-am şi barbierit) îmbibat în căldura
ce o emana corpul meu să mă adoarmă, nici gând. Mă
întoarceam disperat după somn pe o parte şi alta a patului. Mă
ridic în şezut oftând lung. Of, of, of…dacă ar fi să mă bântuie
ceva toată viaţa aceea ar fi insomnia şi dragostea mea pentru
Melania. Ştiu că prima dragoste nu se uită niciodată, dar nici
îndragostit pe veci de ea nu rămâi. Nu era şi cazul meu când
mă puteam vedea bătrân cu mâinile astea subţiri şi albicioase
pline de fire albastre, cu părul alb şi cărunt, cu câţiva dinţi în
gură, cu pielea de pe gât lăsată şi lat la pat. Să mă doară toate,
numai înima nu. Pentru că eram cu sufletul împăcat că ea nu
ma părăsit. Ea care atunci ar fi o minunată domnişoară cu un
bust generos, cu talie subţire trasă ca din inel care avea grijă de
bătrânul ei unchi. Se asigura să îmi iau medicamentele,
trezindu-mă cu cutia lor peste ochi. Se asigura să îmi facă
zilnic un control la urechi ţipând: ‘’Moşule,nu mai mori
odată?!’’ şi se asigura să nu îmi chinui vezica zicând ’’Dacă nu
îmi mănânci tot te bat de te pişi pe tine.’’ era o scumpă. Când
îmi era sete ea ştia mai bine că de fapt îmi era cald şi îmi
arunca paharul cu apă pe faţă. Pentru ea eram ca un profet,
căuta răspunsuri din partea mea la orice întrebare cum ar fi
‘’Moşule unde ţi-ai pus pensia?’’. Nu încetam să o iubesc, dar
Pagina
232