Melania
înima mea se rupea în bucăţele când ea ma aruncat ca pe un
câine într-un azil de bătrâni. Plângeam şi sughiţam printre acei
patru pereţi albi cu siguranţa că de acum încolo nu mai aveam
să o mai văd. Aveam doar să îmi scot poza ei din portofel de
când avea 12 ani, care nici pe aia nu o mai am. Dar desigur,
asta e doar ceva din imaginaţia mea bogată. Melania mă
iubeşte şi nu ar face asta, dar chiar şi dacă ar face-o vreau să
îmi demonstrez că eu tot aş iubi-o. Revin la ideea de a scrie o
carte, îmi iau ochelarii de Harry Potter, o foaie şi un pix. Scriu
sus în mijlocul paginii ‘’Melania’’, sub titlul lucrării numele
meu, scriu mare ‘’Capitolu 1’’, iar tot ce este mai greu a urmat.
Ce aveam să scriu? cititorii nu mă vor înţelege, cititorii sunt
oameni, iar oamenii ştiu doar să te critice şi judece pentru
absolut tot ce faci. Uită-te la mentalitatea bolnavă a autorului,
uită-te la gramatica autorului cum se poate să scrie ‘’Capitolu’’
adică pe bune? Şi tot aşa. Închid cu presiune pixul şi
mototolesc hârtia. Cea mai proastă idee din viaţa mea să scriu o
carte, sunt doar un prost nici decum un filozof. Îmi deschid
laptopul şi sper ca măcar videourile de pe YouTube să mă mai
scoată din starea asta. Când accesez YouTube remarc că sunt
conectat cu un cont. Dar ce cont avea să fie? Îmi amintesc că
ultima dată a întrat Eva pe laptopul meu. E contul ei? Dau
curios click pe el. Avea doar un singur video cu multe dislike-
Pagina
233