Melania
puricat pe fiecare în parte, cu răbdare de a vedea care se
potriveşte cu revolverul. Nu îmi păsa ce spunea batman,
mucosul ala trebuie să moară !
Şi iată că teama mea ce apărea şi în visul meu de zi s-a
adeverit, eram din nou într-o cameră de interogări. Dar nu mă
simţeam presat, poliţiştii nici nu aveau de gând să îmi arunce
întrebări una peste alta în cap. Nu aveau să se poarte ca o
nevastă supărată că dragul ei soţ a venit tărziu acasă. Nu aveau
să facă asta pentru că nu eram declarat suspect sau vinovat, de
data aceasta eram doar un simplu martor. Nici măcar martor,
eram cumva împlicat nu ştiu exact în calitate de ce în acest caz
doar pentru că a fost folosită maşina mea. Mă aşez pe scaunul
şubred de birou din faţa ofiţerului de poliţie. Îmi bătea
nebuneşte în faţă căldura aburilor dintr-o cană maro de unică
folosinţă unde se afla o cafea expresso. Nu mi-am băut cafeaua
în dimineaţa asta, iar cafeaua poliţistului de la birou care
trebuie să mă înterogheze îmi facea cu ochiul. Ce târfă !
— Aveţi un buletin la dumneavoastră?
Mă întreabă poli