Melania
— Unde este Eva? Este la laboratorul de medicină legală
din oraş. A fost omorâtă aseară.
O spune aşa sec, nici fericire nici tristeţe nu pot deduce
din tonul său. Mie îmi vine efectiv să plâng şi nu fac nimic ca
să evit asta. Din partea mea să curgă pârâuri de lacrimi, doar să
mă consum şi să nu mai fie atâta suferinţă în sufletul meu.
— Să ai grijă de tine, chiar nu vreau să fi tu următoarea lui
victimă. Nu vreau să te pierd şi pe tine cum i-am pierdut pe toţi
din viata mea.
Zic eu printre suspine necontrolabile, el îmi şterge
lacrimile cu dosul palmei mângâindu-mi obrajii.
— Nu ai de ce să îţi faci griji, nimeni şi nimic nu mă va
lua de lângă tine. Eu sunt încă aici să am grija de tine. Acum
doar plec puţin şi când mă întorc nu mai vreau să te văd
plângând. Aşa a fost mai bine pentru ea să se ducă alături de
mama ei.
Mă pupă pe obraz şi pleacă lasându-mă singură într-o
casă în care oricând el se putea întoarce. Mă repezesc spre pat
şi scot de sub pernă revolverul. Îl pun pe masa de birou, mă
aplec spre dulapul biroului şi scot de unde era adânc băgată
punga cu gloanţe. Fără vreun gând de regret le-am luat la
Pagina
225