Melania
— De la secţie, cred că tu ştii mai bine decât mine ce s-a
întâmplat aseară, dar este necesar să dau şi eu nişte declaraţii.
A fost până la urma folosită maşina mea în cazul asta.
Speram că ce s-a întâmplat aseară să fi fost un vis, dar
unchiul meu spune toate astea trist ca alte necazuri ce au venit
pe capul lui. Nu avea cum să glumească cu faţa aia
posomorâtă. În situaţia asta cred că nici eu nu aş putea să îl fac
să zâmbească, dar ce să mai spun când şi eu eram la fel de
supărată. Eram la fel de supărată plus că eram şi înspăimantată
de ceea ce s-a întâmplat aseară şi înainte, dar şi după ce am
adormit eu. Multe întrebări parcă îşi dădeau coate în mintea
mea pentru a ieşi pe gură, era mare reducere de Black Friday în
capul meu. Patru gânduri terifiante despre ce s-a întâmplat la
preţ de unu.
— Vrei să îmi spui ceva înainte să plec? Ai mâncare în
frigider, te descurci tu doar eşti fată mare. Nu stau mai mult de
o oră cu siguranţă.
— Unde e verişoara Eva?
Urmează un moment de tăcere din partea sa, pune capul
în pământ încât firele de păr îi acopereau ochii.
Pagina
224