Melania
tare şi ma dus la leşin. Deschid puţin ochii şi observ în privirea
înceţoşată că sunt în mişcare, dar picioarele nu sunt deloc
active. Cred că eram cărată de cineva...cărată de el. Închid din
nou ochii, simţeam că nu mai sunt în mişcare. Eram întinsă pe
ceva comod, dacă nu era chiar patul meu. Peste puţin timp simt
ceva foarte rece apasat cu presiune pe fruntea mea. Este ultimul
lucru pe care îl simt, data următoare când deschid ochii(adică
acum) deja văd raze de soare. Tresar şi mă ridic din pat cu o
panică în mine, îmi puneam foarte multe întrebări care din
păcate erau retorice. Am adormit? Cât am adormit? Ce s-a
întâmplat? Unde e el? Unde a plecat? Ce a făcut în timp ce
dormeam? Înghit în sec cu gândul...ma violat?
Aud scârţâitul uşii deschizându-se uşor, mă uitam
speriată spre uşă. Am respirat uşurată când l-am văzut pe
unchiul Vincent.
— Măi să fie uşa aceasta începe să scârţie, să îmi
aminteşti să o ung cu vaselină când mă întorc.
Zice el în timp ce analiza din priviri balamalele uşii.
— Când te întorci de unde?
Pagina
223