Melania
citindu-mi îngrijorarea de pe chip. M-am ridicat de la masă în
grabă să plec. Nu mă mai interesa nici mâncarea, nici nimic.
— Ce s-a întâmplat?
— M-au sunat de la azilul de bătrâni. Cica cucoana
Janette ar fi făcut un atac de cord, dar nu se ştie sigur. Nici nu
ştiu ce să fac parcă m-aş duce să vad dacă e bine pentru că sunt
tare îngrijorat.
— Păi te poţi duce.
— Cu Melania cum rămâne?
— Melania stă cu mine, am eu grijă de ea.
— Hai nu zău, tu nici de tine nu eşti în stare să ai grijă. Ai
uitat când ai venit moartă de beată acasă? Deabia te mai ţinea-i
pe picioare, eşti vai de capul tău. Eu nu o las pe Melania
noaptea cu tine că tu cine ştie ce faci.
— Am avut o scăpare, nu beau ştiind că primesc o
responsabilitate. Sunt destul de matură şi tu ar trebui să ai mai
multă încredere în mine.
Oftez lung şi îmi pun palmele pe faţă gândindu-mă că
oricum nu am de ales.
Pagina
205