Melania
este doar greu şi periculos. Mintea lor laşă vrea să creadă că
este imposibil, iar mintea mea poate să spună exact că eu nu
neapărat la nori mă refeream. Dar dacă ar fi să ating acei nori
aş avea impresia că ei sunt o minciună, nu sunt nori ci o
adunătură de flori de cireş ce se susţin de goliciunea cerului.
Cerul era gri, iar în ansamblul cu lumina roşie a soarelui şi
norii roz părea un peisaj apocaliptic. Pentru unii este doar
peisajul superb ce îl reprezintă apusul soarelui, dar pentru mine
era semn apocaliptic. Ei nu au îndrăznit să atingă norii, eu da şi
urma un pericol ce nu îl puteam prezice. Ştiam că avea ca totul
să se termine şi nu s-ar termina prea bine. Sufletul meu era la
fel de gri ca şi cerul, era la fel de gri ca fumul din bucătărie.
Pregăteam la cină pentru Melania şi Eva piept de pui pe tigaie
grill alături de cartofi pai. Iau furculiţa şi întorc pe partea
cealaltă bucăţile de pui ce sfâriau pe foc datorită uleiului de
masline. Îndată ce s-au prăjit şi carnea, dar şi cartofi le-am pus
pe farfurii şi le-am chemat pe fete la masă. Tot ce făceam era
să ne bucuram de cină într-o linişte completă. Brusc ne
acompaniază melodia lui Francisco Tárrega- Gran Vals
modificată şi preluată în ceea ce avea să fie tonul de apel de la
telefonul meu Nokia. Am luat telefonul şi am răspuns având
gura plină şi nerealizând importanţa apelului până nu am fost
lămurit ce s-a întâmplat. Eva şi Melania se uitau lung la mine
Pagina
204