Melania
geloasă pe mine. Am observat mai multe chestii la tine, dar am
preferat să tac.
— Melania, chiar nu vreau să ne certăm. Şi ce chestii ai
observat?
— M-ai lăsat singură în cimitir şi l-ai lăsat pe ala să mă
strângă de mână. Ţie chiar nu îţi pasă de mine !
— Îmi pasă mai mult decât crezi. Dar ştii ceva? Te las
singură, dacă eu mai cred mai bună detectivă. Descurcă-te !
Şi...îmi închide telefonul în nas. Arunc telefonul pe pat şi
îi ciopârcesc brăţara prieteniei cu foarfeca, trădătoarea ! nici
măcar nu am nevoie de ea. Cu siguranţă ar fi putut să mă ajute
mai mult de atât, dar nu a interesat-o.
Soarele părăseşte cerul ascunzându-se timid pe după case,
sperând ca nimeni să nu îl vadă cum el s-a ascuns după cortină
părăsind scena vieţii oamenilor. Lasă în urma sa doar o lumină
roşiatică ce devenea ca un reflector pentru nori, un reflector ce
îi facea roz. Îmbujoraţi datorită ruşinii pe care o aveau faţă de
oamenii ce îi priveau cu atenţie încercând să constate cu ce
seamănă forma pe care o au. Unii chiar întind mâna dorind să îi
atingă, sunt mulţi ce vor să îi atingă, dar constată că este
imposibil. Se mint pe ei însuşi, nu este imposibil să atingi nori
Pagina
203