Melania
Am rămas şocată privindu-mi reflecţia neclară din cătuşe.
— Am făcut-o în numele justiţiei, am făcut-o în numele
justiţiei !
Strigam eu în zadar că o nebună încercând să mă justific.
— Ştiţi prea bine ce a zis batman ’’dacă omori un
criminal, numărul criminalilor va rămâne acelaşi’’.
Îmi răspunse ofiţerul de poliţie în timp ce mă împingea în
maşină spre secţie. Aici vedeam multă tensiune şi oameni ce se
uitau la mine şi mă barfeau. Puteam auzi doar chestii legate de
tatăl meu sub numele de criminalul sângeros şi de faptul că eu
sunt la fel de periculoasă ca şi el. M-au dezbrăcat cu forţa, mai
eram doar în chiloţi. Credeam că mă vor viola drept pedeapsă,
dar m-au îmbrăcat cu o uniformă portocalie de deţinut. Aveam
şi propriul număr de deţinuţi, mi s-a făcut poze. Cel mai
groaznic a fost când am auzit sunetul aparatului de ras spre
urechea mea, fire de par picau lin spre punctul meu vizual ca
nişte pene. Am închis ochii strâns plângând isteric, nenorociţii
aştea mă lăsau fără păr în cap. Tresar şi mă trezesc în pat, era
doar un vis. Îmi pun mâna în par, iar el era acolo neatins de
nici-un aparat de ras.
Pagina
177