Melania
Credeam că odată cu venirea nopţii ziua mea deja se terminase, dar nu era aşa. Deşi având în vedere că este trecut de ora de culcare a Melaniei nu mai avea nimic mirific să se întâmple fără ea.
— Vincent hai şi îmbracă-te, mergem cu maşina ta.
— Ce, unde?
— La numărul de stand up de la Club Martini, trebuie să înceapă imediat şi mi-ai promis că mă însoţeşti.
— Am promis?
Aaa, cred că îmi amintesc, deci asta era firar să fie.
— Nu face acuma pe prostu, haide că o să fie mişto.
Dau din umeri şi mă duc plictisit în camera să mă îmbrac. Nu îmi iau mare lucru: un tricou alb v-neck, nişte blugi de un albastru închis tăiaţi doar puţin, geaca neagră de piele şi fireşte bocancii mei de rocker. Niciodată nu sunt fără bocanci. În schimb Eva era îmbrăcată foarte vulgar, decolteu, blugi scurţi încât să se vadă mai bine din jumătate de fund … ştiţi voi chestii de să te ferească sfântul. Ne-am îndreptat spre maşină, ea era fix lângă mine, lângă locul şoferului şi îşi retuşa rujul în oglindă. Începea să picure, doream să folosesc asta ca o scuză
Pagina 178