Melania
asta de mecanic auto. Probabil Louis mi-a dat-o pe Melania la fel, să am grijă de ea şi să crească frumos. Eu îi arat calea viitorului... deja mă şi imaginez cu ea într-un lan de grâu. Ea se plimbă în jurul meu mergând cu greu cu tot acel grâu în calea sa, dar mă asculta. Când îi spuneam să se oprească, ea se oprea. Sunt singurul ramas în viaţa ei şi pentru ea vorbele mele sunt sfânte. Cu conceptul asta că dacă nu va fi a mea nu are unde să se ducă ar funcţiona. Dar eu nu îmi doresc calea asta uşoară, m- am chinuit pană acum cu un motiv. Nu vreau să îi devin agresor şi singura cale prin care m-ar iubi ar fi prin sindromul Stockholm. Nu pot abuza aşa de încrederea lui Louis care mi-a cedat tot mie. Eu nu sunt ca ei, sigur pot găsi altceva. Nu vreau să o violez, nu vreau să o fac să sufere.
— Ai auzit?! Nu vreau să o fac să sufere!
Strig privind mânios oglinda unde eram eu. Erau cuvinte ce le adresam celeilalte părţi din mine, partea mea masculină tipică care vrea doar să se bucure de un moment intim cu persoana iubită. Cat de inofensiv sună în general, dar venind din partea mea e bolnav şi ştiu asta.
Mergeam orbeşte pe urmele lui Callen spre o destinaţie necunoscută ce mi-ar procura un pistol. Mă miră faptul că nu
Pagina 134