Melania
Mereu e cu nasul pe sus când vorbeşte cu mine, dar asta
nu este neapărat un lucru rau pentru că trebuie să işi ridice
gâtul acela cu guşă pentru a încerca să facă contact vizual cu
mine. Este un mic pitic de grădină pe lângă mine, un pitic al
dracului cum sunt în general mulţi răufăcatori din desenele
animate.
— Da şefu?
Mă uit la el cu un zambet larg pe chip vrând să
demonstrez cât de înregulă este totul. Închid ochiul stâng
ferindu-l de picatură de sânge ce se prelinge pe faţa mea.
Ochiul închis mi se zbate şi îl deschid picătura fiind deja pe
bărbie. Şeful meu avea ochii mari aţintiti la mine, parea şocat
de ceea ce vede. Picătura cade pe ciment, iar eu şi şefu ne
uităm simultan în jos la ea. Exact ca maţa în calendar. Îmi pun
mainile pe frunte, degetele îmi erau roşii. Sângeram.
Hercule Poirot-Detectiv fictiv creat de Agatha Christie
— Zi-mi şi mie Syenton, ce naiba se întampla cu tine? Tot
pleci de la muncă, arăţi ca dracu, aţipeşti în timpul lucrului...
Şi mai zicea şi alte blablabla-uri, dar urechiile mele deja
nu le mai percepeau. Sau creierul nu îşi mai focusa atenţia,
ochii mi se închideau uşor şi îi deschideam brusc. Ori chiar
Pagina
126