Melania
eram obosit, ori e devină faptul că am văzut sânge. Deşi nu
înţeleg, mie nu îmi este frică de sânge. Eu nu sunt Louis, dar
dacă sunt? Nu, sună stupid asta nu e frică totuşi este ceva. Dacă
nu sunt Louis înseamnă că sunt...
— Criminalul sângeros.
Zic eu în soaptă pentru mine.
— Ce ai zis, Syenton? Explicăm şi mie te rog ce e cu tine?
Ai două joburi, munceşti de îţi sar capacele pentru a întreţine
casa altcuiva şi de a creşte copilul altcuiva. Doar pentru că
prietenul tău a decedat nu înseamnă că trebuie ca tu să îi trăieşti
viaţa.
— Să îi trăiesc viaţa? Adică vă referiţi la reîncarnare?
Îi spun eu cu o voce tremurată, fac ochii mari uitându-mă
la el. Deja nu mai conta ce răspuns avea şeful meu pentru că
EA era în spate său. Arata ca o combinatie dintre tipa din The
Ring ce ieşea din televizor pentru că avea faţa acoperită de
parul lung şi negru şi Carrie 6 pentru că purta o rochie alba,
simpla patată de sânge. Stătea fix acolo neclintită, pentru dăţile
în care vocea sa îmi teroriza nopţile de data aceasta nu a mai
zis nimic.
Pagina
127