Melania
— Ţi-ai tuns bretonul ala de maimuţoi, vai felicitări.
Mereu când te vedeam cu el îmi venea să îţi dau o banană.
— Păi de cate banane ai avut parte consider şi eu că nu te
zgârceşti.
— Dute mă dracului ! vreau să vorbesc cu mama, unde e?
Zice ea chicotind dându-mi un brânci uşor, eu oftez lung
şi las capul în pământ. Evei îi piere şi ei zambetul privindu-mi
brusca schimbare la faţă când venise vorba de mama ei.
— Vincent, unde e mama?
De data asta întreabă pe un ton serios şi îngrijorat dând să
mă privească în ochi, dar eu tot întorceam capul într-o direcţie
opusă. Chiar nu doream să vad ochi aia blanzi ce lucesc
datorită lacrimilor ce se pregăteau să curgă.
— Unde e mama?!
Îngrijorarea s-a transformat în furie, furie de teamă să nu
fie adevarat ceea ce crede. Se ridică de pe canapea şi mă
zguduie disperată după un răspuns.
— Unde e mama?!
Pagina
101