Melania
— Are drepturi legale asupra ta? Adică acum îi eşti un fel
de fiică?
— Nu, unchiul meu a rămas tot unchiul meu.
— Pot să îmi aprind o ţigară şi să îl aştept?
— Sigur întră.
Ajung acasă simţind un miros suspect de tutun. Cu
siguranţă Melania nu fumează, mă îndrept spre sufragerie. În
sufragerie era ea, fetişcana cu parul bob, negru ca noaptea, cu
eyelinerul ce îi completa ochii de felină malefică, era chiar
Eva. Nu fac vreo faţă mirată încât să creadă că mă înteresează
întoarcerea ei în America cumva. Aveam o faţă ce nu exprima
nimic, o faţă plictisită şi obosită ca după orice zi de lucru. Ea
mă priveşte lung cu un zambet larg pe faţă. Eu neschimbându-
mi acea expresie facială monotomă îi dau jos picioarele de pe
masa de cafea.
— Eva ce surpriză, te-a refuzat Europa de la produs şi te-
ai întors în state?
Nu, nu sunt sexist pur şi simplu asta era modul meu prin
care comunicam cu Eva. Adesea se gandeşte şi ea la o însultă
la adresa mea, ne place să ne cicălim în felul asta.
Pagina
100