Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante
făcut-o niciodată. Oricum, mai vârstnica mea colegă, care acum nu mai este, a continuat să-mi răspundă, fără aere de superioritate, la întrebări.
Nina Nedelcu: Amintirile mele din primii ani de învățământ sunt legate de nopțile lungi în care scriam de mână, zilnic, proiecte didactice. Recunosc că mi-au fost de folos... Sunt oarecum traumatizante amintirile pentru că asistențele se făceau inopinat şi aveam mereu teama că nu aș fi destul de bună... Nici nu eram, de altfel! Dar nimeni nu mi-a explicat că un profesor bun se formează în timp. Țin minte doar replica directorului de pe vremea aceea: „ Draga mea, să predai ca și cum eu aș fi mereu în ultima bancă!” Trebuie să recunosc că pe vremea accea totul se reducea la propria dorință de autodepășire și mai puțin la consiliere. Mai ales în școlile mici.
Doina Andrei: Nu am avut mentor. Când am intrat în învățământ, în 1994, nu aveam acces la internet sau la resursele de acum. În instituție eram singura cu specializarea Tricotaje-Confecții. Mi-amintesc cum devoram ghidurile și îndrumătoarele metodice de la bibliotecă, parcurgeam orice planificare sau plan de lecție care-mi pica în mână, inclusiv de la alte discipline, evident. Țineam legătura cu foste colege de facultate și marea majoritate a discuțiilor noastre se axau pe ce făceam la clasă, cum predam o anumită temă, ce fișe de lucru și ce teste am mai conceput etc. Eram nelipsită de la cercurile pedagogice și de la activitățile demonstrative susținute în cadrul comisiilor metodice. Asistam la lecțiile de la toate comisiile metodice, nimeni nu se mai mira să mă vadă la alte comisii decât cea a ariei curriculare Tehnologii...
Dorina Anca Talas: Pentru că mi-am început cariera didactică în Statele Unite ale Americii am avut parte de un mentor deosebit, Joey. Pentru că totul era nou pentru mine, aveam multe intrebări și foarte multe griji când am ajuns la școală. La prima întâlnire cu Joey, el mi-a spus așa: „ Ai cea mai bună clasă, ai cei mai buni elevi!” Mi-a descris fiecare elev cu cuvinte frumoase, doar uneori mai strecura și expresii de tipul: „ Nicole uneori mai are câte o zi mai proastă și e mai agitată, dar îi trece repede”, dar acele cuvinte nu m-au speriat. A fost atât de convingător Joey la această întâlnire încât chiar l-am crezut. Eram foarte optimistă și liniștită după acea întâlnire. Prima zi de școala a fost SUPER! Toți elevii au fost cuminți, drăguți, politicoși. A doua zi de școală, unii elevi au devenit mai agitați, a treia zi și mai agitați, perioada denumită „ honeymoon” a trecut după o săptămână. Dar am început să-i cunosc EU pe fiecare și să îmi formez propria părere despre fiecare. Trebuie să menționez faptul că aveam o clasă de elevi diagnosticați cu dificultăți de
97
INDUCAS, 2017-2018