Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante INDUCAS Surviving Guide RO | Page 96

Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante
probabil m-ar fi ajutat să sar unele etape, dar bucuria reușitei prin forțe
proprii este mult mai mare. Și atunci (ca și acum, de altfel) se obișnuia să
se fixeze activități de cerc (lecții deschise) debutanților. M-am numărat și eu
printre „norocoși”. Mi-am învins teama și emoțiile privind lucrurile dintr-o
altă perspectivă: nu am mai considerat acest lucru ca pe o „pedeapsă”, ci ca
pe o „oportunitate” de a demonstra de ce sunt capabilă. A fost bine! Un mic
sfat pentru colegii mai tineri: Acceptați provocările, experimentați metode,
faceți-vă auziți și nu uitați: dacă aveți ce spune, elevii vă ascultă!
Adriana Silvica Lefter: Începutul a fost plin de entuziasm cum este, cred,
pentru toate cadrele didactice – dornică să intru într-o sală de clasă să
găsesc elevi harnici și muncitori, dar nu a fost așa... Examenul de titularizare
l-am trecut cu bine, dar posturi nu erau scoase la concurs, așa că am luat
post în mediul rural, unde în clasă erau trei sferturi elevi romi și un sfert
români; nu asta era problema, că toți erau mici și tare drăgălași, numai că
elevii romi rar veneau la școală, mai ales pe vreme rece din cauza lipsurilor
materiale. Am început totuși cu curaj, având în școală pe doamna director
care nu mi-a fost mentor, dar a fost suportul meu care mereu m-a încurajat
și mereu m-a felicitat pentru ceea ce făceam în școală. Am avut noroc și de
o doamnă metodist minunată la inspecția pentru definitivat, care mi-a
explicat, m-a învățat și mi-a prezentat din experința proprie și totul a decurs
foarte bine. Am întâlnit oameni deosebiți la începutul carierei mele și am
început astfel cu încredere și curaj.
Cornelia Todor: După absolvire, m-am titularizat într-un liceu în care eram a
patra profesoară de limba franceză. Am fost primită cu atâta superioritate de
colegele mai vârstnice încât, deşi aveam multe întrebări de pus, am înțeles
repede că, dacă le voi pune, distanța dintre ele şi mine va creşte. Mi-a fost
foarte greu, este un liceu bun, iar la vremea respectivă avea şi clase de
intensiv/bilingv franceză. Aveam o grămadă de „ferestre”, făceam naveta,
iar când ajungeam acasă, mă apucam de „învățat”, spre nedumerirea
familiei, care considera că, odată ce ai terminat o facultate, ai terminat şi
„de învățat”. Nu mai ştiu cât a durat asta, dar, la un moment dat mi-am luat
inima în dinți şi am întrebat ceva pe una dintre colege, pe cea care mi s-a
părut a fi mai omenoasă. M-a lămurit, mi-a spus chiar că, dacă vreau, pot
merge la ea la oră, în asistență. Am mers o singură dată, asta deoarece
impresia mea a fost că elevii se uitau întrebător, presupunând că am mers la
oră ca să învăț, ca şi ei. Era adevărat, într-un fel, dar erau alte mentalități.
Acum, când povestesc, mi se pare ciudat motivul pentru care, deşi colega
mea mi-a spus că pot merge oricând în asistență la orele ei, nu am mai
96
INDUCAS, 2017-2018