Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante
conducere) trebuie să ofere deschidere și transparență, iar părinții trebuie să manifeste interes real pentru activitatea școlară a elevilor. O barieră foarte periculoasă din partea părinților este aceea dată de mentalitatea „ copilul meu are întotdeauna dreptate”, iar din partea școlii „ profesorul are întotdeauna dreptate”. O comunicare eficientă implică flexibilitate, ascultare activă și, câteodată, compromis din ambele părți.
Ștefan Paul Enescu: Copilul are foarte multe de câștigat din colaborarea familiei cu școala, chiar dacă nu-i convine de fiecare dată( mă refer mai ales la „ năzdrăvani”). Și familia are de câștigat din această colaborare. Până la urmă, specialiștii în educație ar trebui să fie... în școală. De la părinți se pot strânge o mulțime de informații folositoare în stabilirea demersurilor didactice sau de remediere a unor situații, de soluții. Dacă există cazuri în care familia( fără educație de specialitate) are soluții mai bune, asta ar trebui să dea de gândit cadrului didactic... fiecare copil este important! Nu sunt adeptul lozincii „ profesorul are întotdeauna dreptate”, dar mă gândesc că ar trebui să aibă, cel puțin pentru asta se pregătește – să aibă cele mai bune soluții! Dacă nu le are, o dată, de două ori..., de nouă ori, atunci cred că există o problemă.
Adriana Irimia: Obstacolele majore întâlnite în relaţia grădiniţă-familie pot fi de ordin comportamental( întâlnite, atât între părinţi, cât şi la cadrele didactice şi manageri / directori) sau de ordin material( relaţia grădiniţăfamilie cere un surplus de efort material şi de timp). În cadrul acestui parteneriat, adesea dificultăţile rezultă din disputa unor idei divergente privind: responsabilitatea statului şi a familiei privind educaţia copiilor; libertatea de alegere a grădiniţei de către părinţi sau unicitatea învăţământului; impactul mediului familial asupra rezultatelor şcolare ale copilului la școală; participarea părinţilor la gestionarea procesului decizional în instituţia şcolară. Cel mai greu de înlăturat este obstacolul de ordin atitudinal. Mentalitatea oamenilor – părinţi, cadre didactice, publicul larg, în general – şi cutumele sociale înrădăcinate şi întărite prin comportamente repetate sunt factori greu de influenţat şi de schimbat, dar acest lucru nu este imposibil de realizat. Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului în programul educativ din grădiniţă poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respect de sine, încredere în competenţele lor, făcându-i mai buni. Parteneriatul grădiniţă-familie se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi grădiniţă, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor atunci când aceştia văd educatoarea sfătuindu-se cu părinţii.
76
INDUCAS, 2017-2018