Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante INDUCAS Surviving Guide RO

Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante Concluzia finală este că numai o bună colaborare între grădiniţă şi familie va îmbunătăţi colaborarea dintre aceşti factori, foarte importanţi în creşterea şi dezvoltarea copilului preşcolar. Elena Cristina Voicu: Comunicarea cu părinții este esența eficienței educației preșcolare în ideea în care deprinderile, comportamentele formate la gădiniță trebuie exerrsate și acasă. Problema majoră în acest context este dată de percepția părinților asupra învățământului preșcolar și implicit a cadrelor didactice. Sarcina educatoarelor este cu atât mai dificilă cu cât, în ultima vreme, părinții consideră că au doar drepturi, că suntem mai mult bone decât cadre didactice... Mihaela Mărginean: Părinții sunt cei care îi învață pe copii cum să se poarte, cum să vorbească... cei șapte ani de acasă! Însă în societatea în care trăim, când valorile sunt inversate, e tot mai greu să găsești acei șapte ani! De cele mai multe ori, noi dascălii suntem cei care facem și munca părinților. Din păcate, oricât de mult am vrea, nu putem suplini munca unui părinte, chiar nu putem. Soluția pentru această problemă a societății noastre, care se reflectă tot mai mult în școală, din punctul meu de vedere este că trebuie să insistăm ca părinții să înțeleagă că rolul lor în educația copilului este definitoriu și că profesorul este doar partener. [...] Mă refer la felul în care se poartă elevul în clasă, la școală și în societate. Pentru că în privința procesului educativ părinții nu cred că trebuie să își dea cu părerea. Nu, nu sunt dură. Sincer, când cineva încearcă așa ceva la vreo ședință cu părinții, mă uit zâmbind la acea persoană și îi spun: „Dacă vin eu la dumneavoastră la muncă să vă spun cum să vă faceți munca, vă place?” Și râd. Și s-a terminat. Nu este ușor să comunici cu părinții. Dar dacă ai răbdarea necesară să îl asculți activ și mult, mult tact, atunci poți găsi soluții și la cele mai dificile probleme apărute. Eu am ajuns să predau în școala în care cu ani în urmă am fost elevă. O școală grea, de cartier, cu mulți elevi, cu părinți din toate categoriile, cu mulți părinți plecați în străinătate, cu mulți copii crescuți de bunici. Problemele au fost numeroase, dar am reușit să le depășim împreună: părinte-profesor. Poate sinceritatea mea a fost de cele mai multe ori punctul în care părintele a înțeles că eu, profesorul nu doresc decât binele copilului. Poate cuvintele pe care le rostesc de fiecare dată când vine părintele: „Copilul dumneavoastră este foarte frumos, inteligent, dar...” Adică, ca să înțelegeți, comunicarea e o artă! Vă spun sincer: și când a venit părintele strigând, după aceste cuvinte, nu a mai spus nimic! În concluzie: Un profesor este un om care trebuie să știe să... asculte și să negocieze foarte bine! 77 INDUCAS, 2017-2018

Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante INDUCAS Surviving Guide RO | Seite 77