Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante
Elevii erau cuminți și interesați de învățătură. Apoi am participat la un concurs de titularizare și am obținut un post la două licee( 1 / 2 + ½) din mediul urban, la 4 km de casă. Aici lucrurile s-au schimbat, unii colegi mai vârstnici mă priveau cu superioritate și am primit restrângere de activitate la unul dintre licee doar pe motivul că eram cea mai tânără.
Maria Delia Grosaru: Debutul meu în activitatea didactică a avut loc în același an în care am absolvit studiile universitare. A fost un an greu deoarece aveam mai multe priorități: redactarea lucrării de licență, examenul de licență, susținerea unei lecții în fața unei clase necunoscute pentru examenul de titularizare și examenul de titularizare în sine. Pas cu pas am dus la îndeplinire toate aceste lucruri. La primul examen de titularizare am avut nota peste 7, deci mă puteam titulariza, dar am refuzat postul care era disponibil pentru că presupunea o navetă nu prea ușoară... o serie de factori mi-au influențat decizia de a nu mă titulariza atunci. Am avut șansa de a ajunge profesor suplinitor la o școală mică de la oraș unde am pornit cu dreptul în cariera mea de profesor de limba și literatura română. Copiii erau puțini, muncitori, ascultători... am lucrat cu ei cu mare pasiune și dăruire, iar rezultatele muncii nu au întârziat să apară. Am întâlnit în acea școală oameni minunați. Chiar dacă eram singura profesoară la nivelul disciplinei, toți mi-au împărtășit din experiența lor și m-au ajutat să cunosc tot ce era de cunoscut atunci pentru a face față cerințelor școlii. M-am titularizat la al doilea examen și am ajuns la o școală foarte bună cu mulți elevi și încă două colege care predau ca și mine limba română. Acolo am întâlnit, într-un fel, Mentorul, pentru că am avut parte de colege la nivelul disciplinei care mi-au dat sfaturi, m-au îndrumat, mi-au răspuns la întrebările pe care le aveam. Nu pot spune că am avut doar un Mentor de la debutul în carieră și până acum... Niciodată nu mi-a fost rușine să întreb dacă nu am știut ceva, întotdeauna am căutat să învăț de la cei cu experiență... asta m-a ajutat să fiu profesorul care sunt acum la clasă.
Angela Rotaru: Mi-am dorit să fiu învățătoare de la vârsta de 5 ani. Educatoarea mea, o femeie foarte frumoasă și elegantă, mi-o amintesc mereu cât de nedumerită a fost când m-a întrebat ce vreau să mă fac când voi fi mare, iar eu i-am răspuns că „ învățătoare”. M-a întrebat că poate educatoare, dar eu foarte hotărâtă i-am spus cu tărie că „ vreau să învăț copiii să scrie și să citească”. Mi-am împlinit visul copilăriei! La 18 ani eram tânără învățătoare într-o școală din mediul rural unde am întâlnit oameni simpli, cu bun simț, care țineau să facă cinste satului în care se întorseseră ca și învățători. M-au primit cu căldură și m-au sprijinit de câte ori am avut
112
INDUCAS, 2017-2018