Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante INDUCAS Surviving Guide RO

Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante Cristina Iulia Gîlă: Mi-am început cariera didactică în 1989, anul revoluției române. Am finalizat cursurile liceale la Liceul Pedagogic și am primit repartizarea la o școală din orașul natal, Constanța. Primul an din cariera didactică mi s-a părut extrem de greu. Am ajuns într-o școală în care am preluat clasa a III-a. Primii doi ani predase o altă colegă, învățătoare cu experiență, suplinitoare. Mi-a fost foarte greu primele luni, deoarece eram privită cu suspiciune de unii colegi și părinți, deoarece eram nouă, iar dumnealor doreau ca fosta lor doamnă învățătoare să se întoarcă. Am avut noroc cu o colegă cu experiență care mi-a dat curaj și mi-a îndrumat primii pași pentru a putea merge mai departe. Doamna director m-a primit cu drag și pe tot parcursul anului m-a ajutat să mă integrez în colectiv. După un an școlar, copiii și părinții mă îndrăgiseră și au fost triști atunci când am plecat din școală pentru a-mi continua studiile. Camelia Luminița Anghel: Mi-am început cariera didactică în urmă cu 27 de ani, fiind absolventă șomeră a Universității Politehnica București, facultatea Chimie Industrială, specializarea Tehnologie Chimică Anorganică și refugiul a fost meseria de dascăl pe care am început-o predând chimie, discipline tehnice și mult mai târziu limba engleză. În timpul facultății am participat și la modulul psihopedagogic deoarece mi-ar fi plăcut să fiu și profesor, nu numai inginer. Îmi amintesc cu mare drag de primul meu an la catedră deoarece, deși eram timorată având ore doar la liceu, am găsit un colectiv format din oameni extraordinari și două dintre colegele profesoare de chimie mi-au fost mentori fără să fie constrânse de nimeni și fără să obțină ceva în afară de mulțumirile mele. Anul următor a însemnat o altă școală, alți oameni cu inima mare și așa am fost informată tot de colegi, informal, de posibilitatea susținerii gradelor didactice. Consider că e nevoie de mentori și, deși nu am fost nici eu oficial mentor, am încercat să ajut și eu cu experiența și materialele strânse în timp pe colegii mei mai tineri, având mereu în sufletul meu pe colegii care mi-au fost alături în primii la catedră. Elena Vlădescu: În primii trei ani ca profesor, am lucrat ca suplinitor într-un liceu teoretic dintr-o comună. Făceam naveta la 20 de km de casă. Mentor oficial nu am avut, dar domnul director, profesor de matematică, și soția dumnealui, profesoară de fizică și chimie, m-au ajutat, m-au încurajat și îndrumat. Mi-au dat și niște planificări ca exemplu. Le sunt recunoscătoare pentru tot ajutorul pe care mi l-au dat și îmi dau seama, din experiențele colegilor pe care le-am citit mai sus, că am fost foarte norocoasă. Aproape nimic din ce am învățat în practica pedagogică pe care am făcut-o în timpul facultății nu se potrivea cu ceea ce am întâlnit ca profesor debutant. 111 INDUCAS, 2017-2018

Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante INDUCAS Surviving Guide RO | Page 111