Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante INDUCAS Surviving Guide RO | страница 109

Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante
umane, în favoarea concursurilor sau a diplomelor. După circa 10 ani de
activitate, formare continuă, grade didactice, m-am hotărât, la îndemnul
colegei de educație fizică, o doamnă profesor deosebită care se apropia de
pensionare, să-mi continui studiile și să devin profesor pentru această
disciplină. Timp de aproape 4 ani am avut un program zilnic de invidiat: ore
dimineața ca învățător, navetă de aproximativ 2 ore cu trenul, ore la
facultate de la 16 la 22 și întoarcerea de rigoare până la ora 24. Ziua
următoare, program normal... Colegii din localitatea facultății întârziau,
lipseau în unele zile, eu nu. După absolvire, am devenit profesor în locul
colegei, loc în care sunt și acum. La liceul pedagogic am intrat primul, la fel
și la facultate, bursă de studii, am terminat printre primii și acum, după 20
ani de vechime ca profesor, continui să mă pregătesc pentru această
frumoasă carieră pe care am ales-o: educația. Drumul nu a fost ușor, dar de
fiecare dată am întâlnit oameni minunați care mi-au fost alături și au
împărtășit din greutățile și experiența lor. Mi-am dorit și mi-a plăcut ceea ce
fac, chiar dacă, din ce în ce mai mult, simt că sunt îndepărtat de esența
educației prin teancurile de hârtii care trebuie completate, numerele de
înregistrare și aprobările necesare, asemănarea sistemului educațional cu
industria (multe proceduri sunt luate chiar de acolo). Simt că sunt îndepărtat
de legăturile de suflet cu elevii mei, neavând parte de liniștea necesară
pentru creație, inovație, plăcerea educației. Deși, din punct de vedere
tehnic, corespund cerințelor cu brio... Ca sfat din partea mea pentru ghidul
de supraviețuire în învățământ: dacă nu vă place ceea ce faceți, dacă nu vă
place această importantă misie – educarea tinerei generații –, vă recomand
să căutați un loc de muncă în alt domeniu. Altfel vă veți chinui
dumneavoastră, colegii și elevii aflați în grijă. Dacă vă place, faceți tot
posibilul să deveniți, pe zi ce trece, mai buni, luptați pentru redobândirea
demnității meseriei de dascăl și mulțumirile vor fi mult mai mari decât toate
problemele din afară. Eu zic că merită!
Angelica Enescu: Mi-am început cariera didactică, aș putea spune, în epoca
comunistă, încă din clasa a VI-a, când doamna profesor de limba franceză
m-a încurajat să predau la clasa paralelă. Deși locuiam și învățam „la țară”,
am avut noroc de o echipă de profesori dedicați, care parcurgeau de multe
ori aproximativ 10 km pe jos pentru a ne educa. Așa că am intrat la Liceul
Pedagogic, unde am primit educația și pregătirea profesională care mi-au
călăuzit drumul ales. Consider că multele ore de practică pedagogică – 1 zi
pe săptămână și 2 săptămâni pe trimestru (erau 3 trimestre, ore inclusiv
sâmbăta) –, cât și bogăția materialelor diactice pe care le pregăteam manual
m-au ajutat foarte mult în cariera mea profesională. Nici nu împlinisem 18
109
INDUCAS, 2017-2018