Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante
Marilena Faiciuc: Acum muuulți ani, în primul meu an de învățământ, treceam pe coridor într-una din orele mele libere și, fără să-mi propun asta, am auzit cum vorbea cu elevii una dintre colegele mele de matematică, mai cu experiență decât mine. Am fost vrăjită de felul ei natural și jovial, de claritatea și plasticitatea explicațiilor. Am stat pe loc și am ascultat, preț de vreo două minute, mai mult mi s-ar fi părut ciudat. Nu am avut prilejul să asist la lecții, nu era prevăzut așa ceva atunci. Sigur aș fi fost la fel de plăcut impresionată dacă ar fi fost o lecție deschisă, dar ea poate nu ar fi fost așa cum am auzit-o... Mulțumesc, Ariana Văcărețu, ai fost mentorul meu, fără să știi asta. După doi ani de învățământ, am schimbat liceul, m-am titularizat, iar în acel an am fost pusă să țin o lecție deschisă în fața a 10 colegi de catedră, toți mai vechi în învățământ decât mine. Așa se înțelegea atunci să fie un cerc metodic, deși poate că ar fi fost mai potrivit ca cei începători să învețe de la cei cu experiență. Dar m-am descurcat foarte bine. Sfatul meu pentru debutanți este acela că meseria „ se fură”, zic asta în sensul bun. Trebuie să învețe din experența celor din jur, în diferitele situații formale sau informale. Dar să nu înțelegeți că trebuie să ascultați la uși.
Elena Loredana Florea: Despre începutul meu pot spune că a fost... ca toate începuturile, plin de încredere și speranță, dar și de pași nesiguri. Nu am avut ceea ce se numește un mentor propriu-zis, dar am avut colegi cu suflet mare cărora am putut să le cer ajutorul atunci când am avut nevoie, căci – nu-i așa? – toți avem nevoie de ajutor, mai ales la început, dar nu numai. Și ar fi bine să nu uităm asta mai ales din poziția de mentori.
Alina Popa: Ohhhh, începutul meu didactic din 1998... suplinitoare necalificată de limbă engleză. Apoi, după un an, am intrat în domeniul meu de profil, industrie alimentară. Nici un mentor, doar critici. Am întrebat în stânga și-n dreapta. Am făcut modulul pedagogic și, cu forțe proprii, miam creat stilul de lucru. Din partea colegilor, puțină reticență, puțină neîncredere, sfaturi puține și pe alocuri oarece fade încurajări. Dar am trecut și peste asta deoarece au venit gradele didactice și am mers în linie dreaptă cum s-ar spune. Pe de-o parte mi se pare logic, deoarece erau alte vremuri și alte încercări( lente) de schimbare a sistemului. Nu am avut mentor!
Maria Melniciuc: În primul an ca profesor abia îndrăzneam să intru în cancelarie. Mentor nu am avut, iar disciplina TIC abia începuse a se preda. Cărți de TIC nu existau, iar calculatoarele erau puține și în fiecare zi instalam și dezinstalam programe. Cam greu să predai TIC fără calculator, iar Internet era doar la secretariat. Acum avem de toate, dar interesul elevilor
106
INDUCAS, 2017-2018