Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante INDUCAS Surviving Guide RO | страница 105

Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante
altruiste cu care am lucrat bine în echipă. Pe de altă parte, individualismul și
ambiția exagerată nu au avut rezultate prea bune în catedră. Menționez că
sunt profesor de informatică și TIC și învăț permanent în condițiile în care
vrem să predăm materii actualizate.
Nicolița Barbu: Nici eu nu am beneficiat de un mentor oficial la începutul
carierei mele. În schimb, am beneficiat de foarte multă practică
pedagogică la şcoala în care am fost elevă cândva. Eram înscrisă la Colegiul
Pedagogic de Institutori („în curs de calificare” ne numeam) şi ori de câte
ori aveau nevoie de suplinire mă solicitau să îi ajut. Acest lucru m-a ajutat
foarte mult în activitatea mea, mai ales când am susţinut gradele didactice.
Lorena Elena Olaru: Am primit repartiţie la Şcoala Generală Valea Frăţii cu
completare la şcoala din centrul comunei Valea Largă, judeţul Mureş în 1985.
În facultate am fost pregătiţi pentru cercetare. La şcoala din centrul comunei
predam fizică la patru clase de liceu în care erau înscrişi aproape 170 de
elevi. Soţul meu avea post la Şcoala Generală Sânpaul. Oraşul Luduş era la
26 km de postul meu şi la 24 km de şcoala soţului şi era cea mai bună
soluţie să stăm împreună. Fiica mea avea 1 an şi jumătate şi era la socrii în
Oltenia. Primele planificări le-am primit de la o colegă de şcoală a soţului pe
care le-am copiat şi le-am folosit cum ne-am priceput. Mentor nu am avut,
dar am colaborat cu soţul meu şi ne-am sfătuit şi ajutat reciproc. În
primul an de muncă, luni de zile am fost ameninţată cu desfacerea
contractului de muncă pe motiv că nu locuiesc în comună şi fac naveta la
Luduş. În cei trei ani de stagiatură nu aveam posibilitatea să ne detaşăm sau
să ne transferăm. Nu am fost ajutată, ba dimpotrivă, colegii mai în vârstă
care locuiau în comună nu ne-au făcut viaţa mai uşoară nici mie, nici
colegelor de alte specialităţi care au fost repartizate în acelaşi an cu mine. În
schimb, ştiu că eforturile mele au fost apreciate de copii.
Marian Viorel Casian: Fiecare etapă din viața de profesor are
„câștigurile” sale din punct de vedere emoțional, spiritual și
profesional. Toate experiențele, sfaturile pe care le-am căpătat, anii în care
am suplinit, colegii binevoitori sau nu, toate însumate m-au clădit ca
profesor și om. Nici eu nu am beneficiat de un mentor oficial la începutul
carierei mele. În schimb, am beneficiat de foarte mult ajutor cu sfaturi,
modele de planificări, idei, unele materiale didactice de la mama mea (la
vremea aceea și ea fiind profesoară, acum pensionară). Acest lucru m-a
ajutat foarte mult în activitatea mea, mai ales în primii ani și când am
susţinut gradele didactice.
105
INDUCAS, 2017-2018