Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante
să mă perind prin mai multe şcoli din oraş, am cunoscut mai multe colective de profesori, printre care mi-am facut prieteni şi pentru care am tot respectul. Ideea este că, la început, orice nou venit este în general primit cu suspiciune – depinde de el să-şi arate profesionalismul şi caraterul de dascăl. Între timp, an de an, văd figurile unor „ nou veniţi” în această nobilă profesie, ca suplinitori binenţeles, unii dintre ei străluciţi ca profesori şi oameni. De aceea mulţi dintre ei au nevoie de un mentor, de un model de la care să aibă ce învăţa pentru a comunica şi mai ales pentru a colabora într-o echipă.
Cornelia Magdalena Iordache: După terminarea liceului, am fost repartizată ca educatoare într-un sat la aproape 100 de km de casă. Am fost nevoită să stau în gazdă în acel sat pentru că era imposibil de făcut naveta. Pentru că eram singură la grădiniță și era la o distantă de 2 km de școală, nu comunicam cu nimeni. A fost cel mai greu an! În anul școlar următor am reușit să mă transfer și a fost mai bine. Este foarte greu, ca debutant, să nu ai pe cineva cu care să comunici și să te ajute atunci când ai nevoie!
Florina Popescu: Îmi amintesc cu un gust amar de anii mei de debut( acum 36 ani): am terminat Liceul pedagogic, am fost repartizată la o grădiniță în orașul unde locuiesc. Eram titulară, dar eram tânără... un „ defect” în ochii colegelor cu mai multă experiență. Am fost repartizată la grupă cu o doamnă educatoare cu experiență, care nu mă lăsa să uit că este „ grupa dumneaiei”... nu aveam voie să organizez ceva în sala de grupă până nu ceream permisiunea. Și a venit și prima ședință cu părinții și colega mea nu a venit. Eram în fața a 35 părinți, eu mă uitam la ei, ei la mine... norocul meu a fost o colegă( tot cu experiență) care a realizat situația, m-a chemat pentru un pretext oarecare afară din sala de grupă și mi-a spus în câteva cuvinte ce aveam de făcut... Am depășit momentul, am învățat și la ședințele următoare m-am descurcat. Fiind cea mai tânără din colectiv auzeam tot timpul: „ Să facă cele tinere!”, eu fiind aceea. Astfel am susținut în doi ani consecutivi activități demonstrative la cecurile pedagogice( până la definitivat). A fost greu, dar am „ supraviețuit”, am greșit mult, dar am și învățat mult: cum se realiza proiectarea didactică în acea perioadă, cum să relaționez cu copiii, părinții, colegele și multe alte lucruri... Am „ furat” de la colegele cu experiență... Mă străduiesc ca astăzi să nu spun niciodată „ Să facă cele tinere!”, să fiu alături de ele, mă regăsesc în multe dintre ele, cu greșelile inerente și reușitele lor!
Cristina Anton: Ca dascăl debutant, am experimentat sentimente și experiențe variate. Am avut noroc de o doamnă director adjunct de excepție,
101
INDUCAS, 2017-2018