EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT EDIŢIA I
Un profesor bine pregătit, cu experienţă în predarea limbii străine, va şti exact cum să îmbine aceste două aspecte în aşa fel încât să obţină rezultate notabile în amândouă. Lipsa de experienţă va aduce după sine maltratarea primului aspect( predarea limbii străine ca atare), dar şi ruinarea celui de al doilea care, în cel mai bun caz, se va construi pe un eşafodaj superficial, instabil. Concluzia: atenţie la cine este angajat şi se angajează să rezolve această situaţie.
Cunoaşterea regulilor, principiilor, argumentelor din limbajul economic este activată prin folosirea repetată şi precisă a limbajului economic. Ceea ce este limbajul specializat economic( folosirea anumitor termeni) este similar cu ceea ce avem şi în alte domenii: e. g. statistică( analiza regresiei multiple), în psihiatria freudiană( id, ego, super-ego), în medicină( crescendo angina), ş. a. m. d. Şi mai specifică este existenţa unui vocabular specializat economic pentru fiecare subiect. Mijloace moderne de predare Predarea tradiţională în sensul în care profesorul ţine o prelegere, face o demonstraţie, iar rolul elevilor este acela de a urmări, nu produce învăţare decât în foarte mică măsură.
Este insuficient pentru învăţare dacă în timpul orei elevii doar ascultă explicaţiile profesorului şi văd o demonstraţie făcută de profesor. Cauza acestui fenomen, ţine de însuşi funcţionarea creierului. Creierul nu funcţionează ca un DVD sau casetofon. Creierul nu este un simplu receptor de informaţie.
Creierul funcţionează asemenea unui computer, acesta din urmă a fost proiectat şi creat după modelul de funcţionare al creierului. Pentru ca un computer să înceapă să funcţioneze trebuie să apăsăm butonul de pornire. În cazul în care învăţătoarea este „ pasivă”, butonul „ pornire” al creierului nostru este activat. Unui computer îi este necesar pentru a fi în stare de funcţionare de un soft adecvat pentru a interpreta datele introduse şi creierul nostru are nevoie să facă unele conexiuni cu ideile ancoră deja cunoscute. Când învăţarea este „ pasivă”, creierul nu face aceste legături. Un computer nu reţine informaţia procesată decât dacă acţionăm butonul „ salvare”. Creierul nostru trebuie să testeze informaţia sau să o explice altcuiva pentru a o stoca.
Profesorii îşi inundă elevii cu propriile lor gânduri profunde şi bine organizate. Profesorii recurg prea des la explicaţii şi demonstraţii de genul „ hai-sa-ţi-arăt-cum”. Desigur că, prezentarea poate face o impresie imediată asupra creierului, dar în absenţa unei memorii excepţionale, elevii nu pot reţine prea mult pentru perioada următoare. Un profesor, oricât de strălucit orator ar fi, nu se poate substitui creierelor elevilor şi deci nu poate face activitatea care se desfăşoară individual în mintea fiecăruia.
68