EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT | Page 68

EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT
EDIŢIA I
Toate cuvintele unei limbi formează ceea ce noi numim în mod curent vocabular. Cei care
lucrează în domenii speciale ale cunoaşterii folosesc un grup specific de cuvinte, pe care nu toţi ceilalţi le
folosesc sau cunosc. Acest fel specific de vocabular se foloseşte din punct de vedere gramatical şi în
plural (vocabulare) şi formează ceea ce am numi limbaje sau vocabulare specializate: e.g. limbajul
muzicii, al tehnicii, al filosofiei, etc. În general, toate ocupaţiile „tehnice” întrebuinţează un vocabular
specializat.
În ultimul timp, un număr tot mai mare de persoane preocupate atât de domeniul cercetării, cât
şi de îmbunătăţirea învăţământului în general, sunt tot mai mult implicate în domeniul limbajelor
specializate, incluzând şi limbile străine, dar şi predarea acestora în învăţământul superior. Este de la sine
înţeles că se aşteaptă o exprimare frumoasă şi corectă mai ales din partea studenţilor şi absolvenţilor unei
facultăţi. De altfel, au trecut 25 de ani de când Meara (1980) a descris vocabularul ca fiind un aspect
neglijat în învăţarea unei limbi străine.
A venit momentul ca şi la noi toţi cei care au putere de decizie să ia atitudine în legătură cu
necesitatea elaborării unor programe ESP (specializate) pentru a pune la dispoziţia elevilor o varietate de
contexte academice şi profesionale a aşa numitelor cuvinte tehnice. Un cuvânt „tehnic” este, general
vorbind, acela care este „recunoscut ca fiind specific într-un anume text, domeniu sau disciplină.”
(Nation, 2001: 198). O definiţie mai precisă a vocabularului specializat a fost dată de Salager (1985: 6),
care afirmă că în medicină acesta constă din „acele contexte foarte frecvente, dependente de o anume
topică, termeni folosiţi într-o specialitate medicală.” Deseori, doar profesorii, practicienii sau studenţii
unei discipline restrânse vor fi familiari cu acest stoc de cuvinte folosit în mod regulat în acel domeniu şi
care sunt deseori găsite în texte ştiinţifice sau lucrări de cercetare. Este de la sine înţeles că studenţii care
vor studia în acel domeniu vor trebui să găsească şi să înveţe şi aceste cuvinte „speciale”, strâns legate de
studiul lor. În această categorie se încadrează şi limbajul economic.
În primul rând, indiferent dacă este vorba despre limba maternă sau învăţarea într-o limbă
străină,vocabularul economic trebuie învăţat corect de către studenţi şi elevi. La acest nivel, profesorul de
limbi străine însă îşi asumă dubla responsabilitate de a învăţa studentul mai întâi noţiunile de bază ale
gramaticii (respectiv ale vocabularului) limbii străine respective şi doar apoi terminologia de bază a
limbajului juridic.
În general, un profesor de limbi străine cunoaşte foarte puţin, poate deloc, limbajul special pe
care urmează să-l predea. În acest caz, el se va axa pe predarea limbii străine, evitând confruntarea reală
cu, în cazul nostru, vocabularul juridic. În particular, fiecare profesor de limbi străine va avea însă o doză
de orgoliu şi se va strădui să înveţe câteva cuvinte din vocabularul special.
67