EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT EDIŢIA I
şi adapteze strategiile astfel încât să acopere cât mai mult aceste nevoi. Transformarea şcolii într-un mediu în care elevul se simte important şi este încurajat în permanenţă pot transforma insuccesul şcolar într-un fenomen izolat, şi nu unul de masă. Un alt principiu este cel al flexibilităţii prin care profesorul să poată alege anumite conţinuturi sau anumite tehnici în funcţie de nevoile copiilor.
Un alt principiu este acela alcolaborării, învăţare ar trebui ar trebui văzută ca o colaborare între doi parteneri, profesorul şi elevul, din care, ambele părţi au de câştigat. În consecinţă, dacă înainte elevul era văzut ca o structură omogenă ce trebuia să primească şi să reţină informaţii, adaptându-se în acelaşi timp unui cadru rigid ce-iîngrădea atât dezvoltarea, cât şi exprimarea creativităţii şi personalităţii sale, în momentul de faţă, Şcoala vizează din ce în ce mai mult identificarea acestor particularităţi şicultivarea lor, tocmai pentru ca elevul să nu fie doar o persoană ce se va pierde într-omulţime, ci o voce unică, puternică, capabilă să-şi croiască un drum unic şi de succes în viaţă, fără a se baza prea mult pe ajutorul altora şi fără a fi înfrânt de eventualele eşecuri care pot apărea în viaţă.
Cercetările psihopedagogice contemporane au arătat că cea mai eficientă investiţie a unei societăţi este cea în educaţie, pentru a reuşi să răspundă exigenţelor societăţii. Dacă societatea contemporană este o societate a cunoaşterii şi a acţiunii eficiente, atunci şcoala este chemată săpregătească viitorii profesionişti pentru cunoaştere şi acţiune eficientă.
Într-o societate a educaţiei permanente ar trebui să domine eficienţa, calitatea dar şi conduita morală. Pentru aceasta ar trebui reconsiderat statutul ştiinţelor socio-umane pe care se sprijină civilizaţia şi cultura. Imperativele educaţiei viitoare, din perspectiva noului curriculum, sunt bine conturate, cu proiecte generoase de ameliorare şi armonizare a sistemului de învăţământ cu dezideratele societăţii noastre.
BIBLIOGRAFIE:
Cerghit, I.,( 1980) Metode de învăţământ. Bucureşti EDP. Cucoş, C.( 2006) Pedagogie, ediţia a II-a, rev şi adăug. Iaşi, Editura Polirom. Dogaru-Ulieru, V., Drăghicescu, L.,( 2011) Educaţie şi dezvoltare profesionlă, Fundaţia-Editura
Scrisul Românesc
132