EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT | Page 132
EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT
EDIŢIA I
Curriculumul va fi derivat din aceste competenţe, manualele vor fi evaluate în funcţie de
capacitatea lor de a promova aceste competenţe, profesorii vor preda în funcţie de măsura în care le
dezvoltă, iar elevii în funcţie de măsura în care au dobândit competenţele menţionate la niveluri
specifice pentru fiecare ciclu de studiu.
Astăzi, mai mult ca oricând, Şcoala trebuie să devină o instituţie formativă, încare primordiale
sunt
nevoile
copilului
şi
nu
structuri
rigide,
la
care
acesta
ar
trebui
să
se
adapteze. Învăţământul centrat pe elev, mai mult decât oricând, trebuie să devină realitate, şi nu doar
un concept frumos formulat. Acest concept nu este nou, el fiind dezvoltat la începutul secolului 20 de
maimulţi pedagogi români şi străini. Printre aceştia, o amintim pe celebra Maria Montessori,care punea
în centrul sistemului educaţional italian din prima jumătate a secolului 20„Măria sa copilul”.Textul
suspus analizei de faţă compară în esenţă sistemul tradiţional cu celmodern de educaţie. Aşadar,
sculptorul reprezintă tipul tradiţional al profesorului, care vede elevul ca o structură omogenă, ce trebuie
adaptată şi modelată conform realităţilor societăţii, respectiv unor principii care nu ţin seama şi de
nevoile particulare ale elevilor. În schimb, grădinarul, profesorul modern, vede elevul drept o entitate cu
identitateşi proces propriu şi unic de evoluţie, care necesită foarte mulţi factori, pentru ca această
evoluţie să fie una benefică şi să ducă la dezvoltarea elevului ca individualitate şi nuneapărat ca un alt
membru al unei mulţimi predefinite.
Drept urmare, pentru ca elevul să se dezvolte armonios, profesorul trebuie să ia în calcul
o varietate de factori, pornind de la vârstă, abilităţi intelectuale, mediu familial, etnie, mediu social din
care provine,înzestrarea sau nu cu nevoi speciale de învăţare.Identificarea tuturor acestor particularităţi
presupune o cunoaştere temeinică a elevilor cu care profesorul colaborează pentru a atinge multiple
obiective, dintre care cel mai important trebuie să fie dezvoltarea armonioasă a copilului, atât din punct
de vedere intelectual, cât şi din punct de vedere moral.„Solul” de care copilul, sau planta, în metafora de
mai sus, are nevoie pentru a-şiatinge maturitatea, dezvoltarea sa armonioasă, trebuie totodată identificat
şi schimbat înfuncţie de nevoile copilului.
Acest lucru înseamnă că, dacă până acum, şcoala se baza exclusiv pe ideea de omogenitate, este
cazul ca, înainte de a ne proiecta activităţile şi a ne propune anumite standarde, să ne bazăm pe anumite
principii esenţiale.Primul dintre aceste principii este acela al adaptabilităţii la nevoile elevilor noştri;nu
toate clasele sunt la fel, nu toţi elevii sunt la fel, drept urmare, nu toate orele vor avea aceeaşi structură şi
nu toţi elevii vor atinge aceleaşi obiective.
Foarte important este faptul că nu toţi elevii au acelaşi ritm de învăţare, respectiv acelaşi
interes faţă de materia predatăastfel că profesorul trebuie să identifice toate aceste nevoi şi să încerce să-
131