EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT | Page 104

EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT
EDIŢIA I
- contabilitatea studiază patrimoniul în expresie valorică, ea studiază în condiţii concrete de loc
şi timp circuitul elementelor patrimoniale, măsoară şi calculează în expresie valorică mărimea lor şi
dezvăluie prin analiză şi control în ce măsură se asigură integritatea materială şi gestionarea eficientă a
acestor valori. Starea patrimoniului este reflectată de contabilitate prin stocurile şi soldurile valorilor
componente, prin intermediul unor procedee specifice de lucru. Mişcarea patrimoniului este reflectată în
operaţiile de intrări şi ieşiri, atât în cât şi din patrimoniu, precum şi a proceselor economice interne prin
care se transformă intrările în ieşiri, modificând în acelaşi timp şi starea lor iniţială;
- contabilitatea studiază modul de gestionare a patrimoniului, adică prin contabilitate se oferă
conducerii întreprinderii informaţii operative şi de sinteză în legătură cu starea patrimoniului şi
gestionarea acestuia;
-
contabilitatea studiază echilibrul global al patrimoniului, după cum s-a menţionat,
patrimoniul reprezintă un complex de drepturi şi obligaţii cu respectivele lor obiecte de drepturi şi
obligaţii, exprimate în bani. În cadrul acestui tot întreg se creează un echilibru între bunurile economice,
pe de o parte, şi drepturile, obligaţiile cu valoare economică, pe de altă parte, care poate fi scrisă sub
echilibru al patrimoniului.
Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii
Din această relaţie se poate determina patrimoniul propriu şi cel străin:
Patrimoniul propriu (net) = Bunuri economice – Obligaţii
Patrimoniul străin = Bunuri economice – Drepturi
Echilibrul global al patrimoniului este expresia dublei determinări a patrimoniului;
- contabilitatea studiază echilibrul intern al patrimoniului având menirea să înregistreze starea
patrimoniului în clipa în care se naşte şi apoi să înregistreze evenimentele economice care au loc şi care
produc schimbări în conţinutul patrimoniului, adică, echilibrul specific proceselor sau activităţii
economice interne, care produc transformări calitative şi cantitative în volumul şi structura patrimoniului.
Efortul efectuat este măsurat de contabilitate prin noţiunea de cheltuieli, iar efectul obţinut, prin noţiunea
de venituri. La nivelul obiectului contabilităţii, acest echilibru este oglindit ca o relaţie între venituri şi
cheltuieli şi, implicit, un rezultat obţinut prin compararea veniturilor cu cheltuielile. Rezultatul obţinut
poate fi profit (beneficiu) sau pierdere.
- Rezultat financiar (R) = Profit (B) sau Pierdere (P);
- Profit (B) = Venituri (V) > Cheltuieli (Ch);
- Pierdere (P) = Cheltuieli (Ch) > Venituri (V);
103