EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT | Page 103

EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT
EDIŢIA I
informaţii formează baza pentru evaluarea organizaţiei de către un ansamblu de utilizatori din interiorul şi
din exteriorul organizaţiei.
Fără o evidenţă strictă a tuturor tranzacţiilor economice, a resurselor financiare a
întreprinderii - antreprenorul nu va fi capabil să analizeze, gestioneze şi să planifice toate activităţile
afacerii sale.
La baza obiectului de studiu al contabilităţii este pus patrimoniul întreprinderii, deoarece
contabilitatea a apărut din necesitatea cunoaşterii şi gestiunii eficiente a patrimoniului. Prin patrimoniu se
înţelege totalitatea bunurilor ce aparţin unei persoane fizice sau juridice, dobândite în cadrul relaţiilor de
drepturi şi obligaţii. De aici rezultă că patrimoniul este format din două părţi interdependente: persoana
fizică sau juridică, ca subiect de patrimoniu, şi relaţiile de drepturi şi obligaţii, în cadrul cărora au fost
procurate aceste bunuri.
Bunurile economice ca obiecte de drepturi şi obligaţii formează averea, adică acea parte
a patrimoniului cu conţinut concret, material, determinate fizic şi economic. Determinarea fizică a
bunurilor economice remarcă faptul că ele au o formă concretă (mărfuri, produse, materiale, numerar
etc.). Determinarea economică a bunurilor se concretizează prin utilitatea (capacitatea bunului de a
satisface anumite cerinţe ale oamenilor) şi valoarea lor (exprimarea în bani, ceea ce creează posibilitatea
de a fi schimbate în cadrul circuitului marfă - bani).
Cea de a doua componentă a patrimoniului, şi anume drepturile şi obligaţiile (care se mai
pot numi şi surse de finanţare ale bunurilor economice), exprimă raporturile de proprietate în cadrul
cărora se procură şi gestionează bunurile.
Relaţiile de drept au în vedere situaţia în care subiectul de patrimoniu (întreprinderea) îşi
procură o parte din avere din resurse proprii, bunurile respective îi aparţin de drept, iar partea respectivă
din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu propriu.
Relaţiile de obligaţii au în vedere situaţia în care subiectul de patrimoniu (întreprinderea)
îşi procură o parte din avere din resurse aparţinând altor persoane fizice şi juridice, bunurile respective nu
îi aparţin de drept, echivalentul valoric al acestora trebuie restituit proprietarului, fapt pentru care partea
corespunzătoare din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu străin.
Deci, între bunurile economice ca substanţă materială a averii şi drepturile, obligaţiile
exprimabile în bani se interpune, în mod obligatoriu, persoana fizică sau juridică, în calitatea sa de subiect
de patrimoniu, care administrează bunurile, asumându-şi drepturi şi obligaţii corespunzătoare.
Principalele trăsături ale obiectului contabilităţii se consideră următoarele:
102