Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU
Algoritmi statici de echilibrare. Aceştia alocă sarcinile unui anumit
program către staţii de lucru în funcţie de timpul de încărcare a nodurilor
cu diferite sarcini sau funcţie de media încărcării clusterului. Aici,
performanţa nodu rilor este determinată la începutul execuţiei sarcinii,
după care, în funcţie de performanţele fiecărui nod, volumul de muncă
este distribuit la începutul de nodul master. Procesoarele subordonate
calculează sarcinile care le sunt alocate şi prezintă rezultatul acestora
către master. O sarcină este întotdeauna executată de nodul unde a fost
alocată, ceea ce denotă că metoda statică de echilibrare a încărcării este
non-preventivă (non-preemptive).
Dintre algoritmii statici de echilibrare a încărcării amintim:
algoritmul Round Robin (Xu Z.and Huang R., 2009), Random algorithm
(Motwani R. and Raghavan P., 1996), algoritmul Central Manager (P. L.
McEntire et al., 1984) şi algoritmul de Prag (Sharma S. et al., 2008)
(Kim W. I. and Kang C. S., 2003).
Avantajul acestui tip de algoritm este simplitatea în ceea ce priveşte
punerea în aplicare deoarece nu este necesară o monitorizare constantă a
staţiilor de lucru. Un dezavantaj major al tuturor schemelor statice este
acela că selecţia finală a unei gazde pentru alocarea procesului se face
doar când procesul este creat iar gazda nu poate fi schimbată în timpul
procesului de execuţie cu scopul de a face modificări în încărcarea
sistemului (Sharma S. et al., 2008).
Algoritmi dinamici de echilibrare. Aceştia diferă de algoritmii
statici prin faptul că sarcinile de lucru sunt distribuite între noduri în
timpul execuţiei. În momentul luării deciziei de distribuire a sarcinii se
folosesc de informaţiile încărcării recente sau curente a nodurilor.
Nodul master atribuie noi procese către nodurile slave, pe baza
noilor informaţii colectate (Malik S., 2000), (Wang Y.T. and Morris R.
J. T., 1985). Spre deosebire de algoritmii statici, cei dinamici alocă
procesele într-un mod dinamic atunci când unul dintre procesoare
prezintă o încărcare sub prag. În schimb, ele sunt stocate în coada de
aşteptare a gazdei principale şi alocate dinamic la cererile sosite de la
gazdele aflate la distanţă (Sharma S. et al., 2008). Această metodă este
folosită de algoritmul Stivă Centrală (Central Queue Algorithm) si
algoritmul Stivă Locală (Local Queue Algorithm) (Leinberger W. et al.,
2000). În urma studiului (Sharma S. et al., 2008), algoritmii dinamici de
echilibrare sunt mai performanţi decât cei statici.
71