Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU
Politici care guvernează acţiunea algoritmului de echilibrare
Cele patru politici care guvernează acţiunea algoritmului de
echilibrare a încărcării atunci când este detectat un dezechilibru privind
încărcarea unei resurse sunt: informaţia, transferul, plasarea (locaţia),
şi selecţia.
Politica responsabilă de informaţie are rolul de a păstra actualizate
informaţiile cu privire la încărcarea fiecărui nod din sistem. Politica
globală de informare oferă acces la indicele de încărcare al fiecărui nod,
la costul suplimentar pe care îl implică comunicarea, cu scopul
menţinerii informaţiilor cât mai precise/actualizate (Eager D. L. et al.,
1986), (Leinberger W. et al, 2000)
Politica responsabilă de transfer se ocupă cu aspectele dinamice ale
unui sistem. Aceasta utilizează informaţiile cu privire la încărcarea
nodurilor cu scopul de a decide atunci când un nod devine eligibil pentru
a acţiona/comporta ca un expeditor (de a transfera o sarcină de lucru
către un alt nod) sau ca un receptor (de a prelua o sarcină de la un alt
nod). Politicile de transfer, de obicei, sunt bazate pe anumite praguri.
Astfel, în cazul în care sarcina dintr-un nod creşte dincolo de un anumit
nivel stabilit ca prag, atunci acel nod devine un expeditor eligibil.
Asemănător, în cazul în care sarcina dintr-un nod scade sub un anumit
prag, nodul respectiv devine un receptor eligibil.
Politica responsabilă cu locaţia selectează/alege un nod partener
pentru o tranzacţie cu scopul de a transfera o sarcină. Dacă nodul este un
expeditor eligibil, politica de locaţie caută un nod receptor pentru ca
acesta să primească sarcina ce trebuie transferată, aleasă prin politica de
selecţie (descrisă mai jos). Identic, dacă nodul este un receptor eligibil,
politica de locaţie caută un nod expeditor eligibil (Leinberger W. et al,
2000).
Odată ce un nod devine un expeditor eligibil, politica de selecţie
este folosită pentru a alege care dintre sarcini este în aşteptare, pentru a
fi transferată către un nod receptor. Politica de selecţie utilizează mai
multe criterii pentru a evalua sarcinile aflate în coada de aşteptare.
Scopul său principal este acela de a selecta o sarcină care să conducă la
o micşorare locală a încărcării, coroborată cu un cost suportat cât mai
mic cu putinţă în ceea ce priveşte transferul, dar care să prezinte o
potrivire/afinitate bună la nodul către care se face transferul. O politică
de selecţie des întâlnită este aceea care selectează cea mai recentă
sarcină venită/sosită, plasată pe ultima poziţie în coada de sarcini –
LIFO (Leinberger W. et al, 2000).
72